Am scris şi eu, au scris şi mulţi alţii despre această ciudată inscripţionare a clădirilor de la colţurile de străzi din Oradea - cu numele purtate de aceste străzi în perioada cea mai neagră din istoria modernă a orşului nostru, respectiv perioada cuprinsă între septembrie 1940 - octombrie 1944, când populaţia Oradiei a trăit vremuri de coşmar presărate cu evenimente dintre cele pe care nu le dorim nici duşmanilor noştri (izolarea într-un pseudo-lagăr a zonei din oraş locuită de o populaţie preponderent de sorginte iudaică, trimiterea în lagărele de exterminare naziste de către regimul horthyst a zeci de mii de orădeni, nenumărate bombardamente devastatoare şi nu în ultimul rând prăduirile şi samavolniciile la care s-au dedat soldaţii Armatei Roşii "eliberatoare").

După ce organizaţiile "civice" maghiare şi unele bisericile din Oradea i-au mandatat pe aleşii UDMR din Consiliul Local al oraşului să... "lupte până la unul" pentru ca toate denumirile de străzi din oraş să fie traduse şi marcate pe tăbliţe şi în limba maghiară (ca să ne mângâie tot ei pe creştet, apreciindu-ne cât de europeni suntem), intră în scenă alţi artişti de aceeaşi speţă pentru a-şi face numărul, animaţi fiind de un "tânăr emist" - dintre cei despre care se tot spune de câţiva ani ba că profanează sediile unor partide şi uniuni culturale româneşti din Oradea, ba că răspândesc manifeste prin care condamnă expansiunea ortodoxiei asupra reformaţilor, ba că îi exclud din rândurile lor pe cei care întinează genele nobile moştenite de la însuşi "biciul lui Dumnezeu" şi nu mai puţin celebrul Gingis Han, "corcindu-se" cu româncuţe de-ale noastre, indivizi animaţi de un entuziasm demn de o cauză mai bună, care au reuşit să inscripţioneze pe clădirile din oraş toate numele de străzi existente în Oradea în perioada incidenţei Diktatului de la Wiena.
Prin septembrie 2007, "tânărul emist", care avea să fie premiat la sfârşitul anului de către Eparhia Reformată pentru promovarea valorilor... multiculturalităţii se mândrea în faţa unui jurnalist orădean că el este cel care i-a mobilizat pe cei care au marcat clădirile orasului cu acele denumiri de foarte tristă amintire. Multă lume s-a scandalizat atunci, cu timpul însă, mâzgălelile ridicole ale unor frustraţi au început să nu mai preocupe pe aproape nimeni, doar Poliţia municipală comunica într-o adresă oficială - sub semnătura Comandantului - că face în continuare cercetări pentru identificarea şi tragerea la răspundere a făptuitorilor. Ce spor au avut? Vedem cu toţii astăzi!
Prea ne-am resemnat, obişnuindu-ne să vedem pe străzi inscripţionări artizanale cu numele unor barbari care au comis atrocităţi în perioade dintre cele mai întunecate din istoria umanităţii: cazul străzii "Tuberozelor", inscripţionată în zeci de locuri cu denumirea "Bem Jozsef", unul care "a trecut prin foc şi sabie" sute de sate româneşi în 1948-1949 şi care poate avea pe conştiinţă vieţile a circa 40.000 de români măcelăriţi de armata condusă de el şi cei 13 generali condamnaţi şi executaţi atunci pentru crime împotriva umanităţii şi cel al străzii "Aurel Lazăr", inscripţionată cu un nume sinistru (Nagy Şandor - unul din cei 13 generali sus-amintiţi, singurul orădean de origine, pentru care de altfel este postată şi o placă de ilegitimă comemorare pe una din clădirile străzii), sunt doar câteva dintre acestea.

Sunt de-a dreptul stupefiat cum niciunul din zecile de procurori ce-şi desfăşoară activitatea în cadrul parchetelor din Oradea nu găseşte prilejul să încheie un banal "proces verbal de sesizare din oficiu" în baza căruia să se poată dispune măsurile legale pentru a fi traşi la răspundere (în baza OUG 31/13.03.2002) acei care, inscripţionând chiar pe sediul Parchetului numele sângerosului general, se fac vinovaţi de... "promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii". Se aude domnilor?