Nu a trecut bine canicula, că s-a şi înviorat lumea politică. Interviuri televizate kilometrice, personaje importante arătând că nu-şi pot permite concedii când ţara îi vrea la datorie, aceleaşi replici acide aruncate prin intermediul presei, aceleaşi atacuri la adresa presei, sondaje trădând fantezii periculoase şi eventuale dezastre electorale, politicieni năpustindu-se spre zone care le păreau prohibite până acum. Şi, colac peste pupăza încrâncenării, o încuscrire de o mândreţe ce dă măsura telenovelei politice româneşti. E limpede că briza europarlamentarelor adie tot mai pronunţat prin saloanele dâmboviţene. De aceea se încearcă săbiile în direct, se ascut suliţele şi se trimit săgeţi otrăvite, pregătind terenul unei confruntări electorale sângeroase. Nu, nu e o figură de stil: pentru alegerile din toamnă se pregăteşte o înfruntare de o duritate extremă. Desemnarea reprezentanţilor României în Parlamentul European va fi primul scrutin dintr-o serie de alegeri ce se întinde până în 2009. Şi, probabil, cel mai important, pentru că rezultatele sale au o dublă semnificaţie: vor da, la capătul a trei ani preelectorali tensionaţi, adevărata măsură a forţei fiecărui partid şi îşi vor pune amprenta pe scorurile viitoare. Reaşezările au început cu alianţa dintre PNL, Acţiunea Populară condusă de Emil Constantinescu şi PNŢCD. Tot pe centru-dreapta s-a poziţionat şi ceea ce presa a numit Alianţa Mda, dintre PD şi PLD. Tabăra prezidenţială porneşte cu avantajul moral obţinut de Băsescu la referendum. Un sondaj dat publicităţii zilele trecute cota PD-ul cu 50% din opţiunile de vot ale românilor. Chiar dacă e umflată cifra, în condiţiile nemobilizării de către celelalte partide a nehotărâţilor şi a celor ce nu mai vor să se prezinte la urne, am putea asista la împlinirea visului lui Traian: un guvern PD - PLD, fapt ce ar cam pecetlui soarta alegerilor locale, parlamentare şi prezidenţiale. PSD, ajuns la un minim istoric în sondaje, sub 20%, încă nu şi-a regăsit unitatea şi cadenţa necesare pentru a suna mobilizarea celor nemulţumiţi de învolburările politicianiste fără finalitate practică. Teoretic, coaliţia pro-Cotroceni e vulnerabilă din cauza lipsei de rezultate concrete în aplicarea programului câştigător în 2004. Lupta anticorupţie, mult clamată de Traian Băsescu şi adepţii săi, s-a rezumat la agitarea unor ţepe imaginare, transformate într-o Fata Morgana tot mai îndepărtată. Mai sunt multe alte minusuri care ar putea fi exploatate electoral, de la afacerile veroase ale camarilei prezidenţiale, cu parcări, asfalt şi energie, până la manevrarea în interes propriu a Justiţiei, în cazuri precum Năstase, Patriciu şi Paszkany, trecând prin scandaluri cum sunt cel al casei din Mihăileanu a preşedintelui sau al casei părinţilor „eroinei” anticorupţie, Monica Macovei. PSD, însă, încă nu dă semne că a depăşit faza rivalităţilor interne şi că e gata să atace puterea. O putere cu care cochetează prin sprijinul acordat guvernului Tăriceanu. Contra cost, fireşte: conducerea TVR şi legea pensiilor în forma propusă de social-democraţi pot fi atuuri demne de luat în considerare într-o luptă ce se va duce, după cum ne-am obişnuit, fără nici un fel de scrupule. Rămâne de văzut şi cum vor împărţi PSD şi PNL capitalul de imagine provenit din majorarea pensiilor. Măsura în sine e aducătoare de voturi, având în vedere starea materială precară a cinci milioane şi jumătate de români ieşiţi din câmpul muncii. Din acest punct de vedere, preşedintele Băsescu a comis o gafă tactică gravă, optând demagogic pentru susţinerea educaţiei în defavoarea îmbunătăţirii traiului vârstnicilor, în condiţiile în care învăţământul se bucură de un buget mult peste ceea ce i-au alocat guvernele anterioare. Nici UDMR şi PRM nu stau prea bine în sondaje, figurând la limita pragului electoral. E şi motivul demisiei lui Marko Bela din guvern şi al tatonărilor în vederea reconcilierii, la Tuşnad, cu radicalii lui Tokes. Cât priveşte PRM, acesta e pus în situaţia extrem de delicată de a trebui să se reinventeze. Retorica sa a fost confiscată de Băsescu şi Becali, iar Vadim a rămas fără Cosmos TV, o tribună de la care putea trage după sine partidul. Acesta fiind tabloul sumar al momentului, putem concluziona că se anunţă, din punct de vedere politic, o lungă vară fierbinte, urmată de o toamnă şi mai încinsă. Rămâne de văzut dacă protagoniştii vor şti să-şi învingă principalul rival. Iar acesta e al naibii de periculos, pentru că şade flegmatic deasupra tuturor partidelor: lehamitea cetăţenilor.