În ţara ţopârlanilor, ţopârlănia este valoarea supremă. La icoana ţopârlăniei se vor închina cu toţii. În societatea mitocanilor, mitocănia este valoarea supremă, iar mitocanul cel mai mitocan este şef de promoţie. Mitocan Cel de Sus le va fi zeul suprem, iar mârlănia le va fi fecioara la care se vor închina.

În Oradea cum o fi? Chiar dacă e greu de pronunţat oricum e ceva cam ca în toată ţara. Nu are cum să fie altfel. Şi asta o vedem după ultimele evoluţii publice din corturile bulibaşelor locale. Adică, îl iei tu sobră, serioasă şi incoruptibilă comisie pe Ionică la purecat, pentru a-l face sau desface mărunt, mic ori mai mare director, şi mi-l declari repetent. Sare în sus o bulibaşă iritată, intervine central, local, deasupra şi dedesubt, iar a doua zi aceeaşi hamişă comisie se gudură "lugu... lugu... lugu... lugu..." şi mi-l declară pe acelaşi Ionică premiant. În văzul lumii, pe sticla ecranului, pe negrul ziarului. Nici nu poţi râde. Te cruceşti. Unde am ajuns? Când au minţit şi când au spus adevărul? Când ameninţă sau când îşi cer scuze? Pentru Dumnezeu, am ajuns o populaţie de moluşte? Simţi că toate durerile pământului se revarsă bolborosind sinistru în suflete ticăloşite. Adică toate examenele, verificările, inclusiv valoarea oamenilor sunt o băşcălie pentru idioţi, deoarece indiferent ce valoare ai avea poţi fi declarat în acelaşi timp repetent şi premiant. Depinde doar dacă cel care te vrea este mai vânos decât cel care nu te vrea. Deci totul este clientelism politic, restul doar minciună ordinară de acoperire, praf în ochii fraierilor cuminţi. Este clar că sămânţa corupţiei este politică. Din partide corupţia se revarsă în societate, iar corupţia generalizată din societate naşte forme şi raportări sociale aberante. Adică, societatea devine anormală, iar într-o societate anormală indivizii au comportamente anormale. Aceste anomalii comportamentale sunt "judecate" de oameni care înţeleg lucrurile doar pe jumătate drept "caracteristici ale românilor". Într-un cuvânt victimele sunt etichetate drept infractori. De aceea emigrând în societăţile normale, românii se comportă normal şi competitiv, iar acasă se comportă anormal. Afirmaţia tendenţioasă: "Românii au o societate anormală pentru că nu au fost în stare să construiască alta, este construcţia lor...", este o eroare în gândire sau o intenţie... Societatea aceasta anormală a fost construită de către partidele politice, prin oamenii lor care au ajuns parlamentari şi prin oamenii de decizie pe care tot partidele i-au numit la toate nivelele sociale prin acel canceros algoritm politic. Conştienţi că sunt doar atâta cât sunt şi că singura lor valoarea este cea mafiotă, politicienii au exclus accederea pe poziţii de decizie a celor 5-10% dintre românii cu capacităţi creative care ar fi putut contribui la zidirea unei societăţi normale. În prezenţa lor politicienii ar fi devenit caraghioşi, li s-ar fi văzut faţa reală. Corupţia şi anormalitatea îşi au izvorul în partidele politice. Fără a înţelege, instinctul orientează mulţimile. De aici dispreţul general faţă de oamenii politici şi apatia în legătură cu orice iniţiativă politică. Aşadar, corupţia are sămânţă politică, iar sistemul politic este ticăloşit din cauza unui eronat (voit aşa) sistem electoral care nu permite separarea neghinei de grâu.

România a ajuns ţara bunului plac politic, care anulează orice criteriu valoric. O moştenire comunistă. Doar că atunci exista un singur partid, ceea ce permitea şi urme de valoare. Azi avem partiduleţe care se calcă în picioare, unele pe altele, anulând orice şansă de a răsări valoarea.