Întortocheatele şi nebănuitele căi ale politicii au făcut ca un „independent" să ajungă europarlamentar spre a reprezenta „interesele României" (Nici copiii nu cred acest lucru, ce-or fi crezând oare cei 1475 de votanţi ai lui Tokes din... judeţul Iaşi?) în forul legislativ european. Aşadar, România nu s-a ars deja destul cu Frunda-bacsi (cel care nu o dată a afirmat în cadrul Parlamentului Europei că el nu reprezintă ţara noastră acolo), mai trebuie să se ardă şi cu „Flacăra revoluţiei din 1989", care, de aproape 20 de ani tot cultivă în rândurile enoriaşilor şi tinerilor discipoli ura pentru tot ceea ce este românesc şi în special pentru dreapta credinţă şi Legea Românească.

De la anunţarea candidaturii pentru Parlamentul Europei (cu multe luni înainte de debutul oficial al campaniei electorale propriu-zise), Tokes a colindat oraşele şi satele în care trăiesc şi conaţionali de-ai noştri de naţionalitate maghiară, cărora le-a îndrugat verzi şi uscate despre ce o să facă el pentru ei, pentru îmbunătăţirea condiţiei comunităţii maghiare, pentru autodeterminarea comunitară şi pentru autonomia Ţinutului Secuiesc. Pentru a-şi asigura succesul campaniei, ca niciodată, „Sfinţia sa" s-a adresat mass-media (chiar şi alegătorilor, în ultimele zile de campanie) şi în limba română, dând-o la întors cu mesajul său notoriu şi susţinând - fără să clipească măcar - că el doreşte să fie candidatul tuturor românilor, nu doar al maghiarilor din România, şi să reprezinte nu doar interesele maghiarilor, ci şi pe cele ale românilor din Moldova, Oltenia şi Ardeal". Totodată, a afirmat în public că nu este de acord cu realizarea unor forme de autonomie teritorială pe criteriul apartenenţei la etnia maghiară, invocând exemplele negative ale autonomiilor teritoriale pe criterii etnice din fosta Iugoslavie (care au degenerat în conflicte armate), precum şi faptul că realizarea autonomiei teritoriale a Ţinutului Secuiesc ar fi o discriminare faţă de restul etnicilor maghiari din România. Aceste afirmaţii sunt contradictorii sau doar ni se par nouă?! Să fim serioşi, de 17 ani acest popă urlă că este discriminat şi nu are drepturi. Gândiţi-vă ce prestaţie o să aibă în Parlamentul European, acompaniat de prietenii săi din Ungaria, care l-au sprijinit să ajungă acolo, împotriva firii - am putea spune, fără teama de a greşi. Apropo de prietenii lui Tokes, aceştia s-au transformat în păsări călătoare cărora le place foarte mult ţara noastră. La fiecare sfârşit de săptămână (mai ales din luna august încoace), aceşti voiajori (a se citi Orban Viktor, Nemeth Zsolt şi alţii) şi-au făcut drum pe la noi pentru a-l susţine pe prietenul lor. Mie îmi miroase a implicare în treburile politice interne ale unui stat suveran, în condiţiile în care Orban Viktor şi Nemeth Zsolt sunt lideri ai Uniunii Tinerilor Democraţi, principalul partid de opoziţie din Ungaria, acuzat pentru susţinerea manifestărilor protestatare antiguvernamentale derulate în toamna anului 2006 la Budapesta. Oare ce spun despre acest lucru instituţiile Statului Român? Încă nimic, la noi, apatia este mare, iar reacţiile, nicăieri! Pentru că noi cică suntem europeni şi-i lăsăm pe toţi să ne ponegrească. Şi asta pe baza dreptului la liberă opinie.
Nu cred că Tokes şi-a finanţat campania din salariul de episcop (poate i-o fi trimis bani din Canada fratele său, cel despre care spunea că îi expedia presa străină la reşedinţa din Timişoara în 1989), aşa că mai plauzibilă ar fi varianta că aceiaşi prieteni i-au asigurat şi banii (nu puţini) necesari pentru campanie. Cotidianul maghiar "Népszabadság" (citat de „Gândul") a descoperit o circulară trimisă în luna august unora dintre administraţiile locale din Ungaria, conduse de primari aparţinând Fidesz-ului lui Viktor Orban. Acelaşi ziar susţine că Tőkés a solicitat în scris bani pentru "diferitele manifestări în cadrul campaniei mele de alegeri pentru a dobândi calitatea de europarlamentar". Se dă exemplul unui consiliu local din Ungaria care a votat, în procedură de urgenţă, acordarea sumei de un milion de forinţi (40.000 de euro) pentru László Tökés. Kelemen Hunor, şeful de campanie al UDMR, a declarat că, după informaţiile pe care le deţine, autoguvernările şi oamenii politici ai Fidesz l-au sprijinit pe Tőkés nu numai moral, ci şi material.
Era să închei şi să nu vă spun că Tokes, prin toate periplurile sale, a fost gardat de un pluton de aşa-zişi consilieri (între care Szilagyi Zsolt, Kovacs Csaba, Lengyel Gyorgy, Nagy Attila), cărora se pare că li se impune să presteze mai mult - pentru cauza maghiarimii - decât obligaţiile din angajamentele oficiale (vezi cazul fostului deputat prins cu portbagajul maşinii plin cu „legitimaţii de maghiar" la Vama Borş, cu câţiva ani în urmă). Să nu uităm de sprijinul unor organizaţii, care îşi spun „Tinerii Maghiari din Ardeal" şi „Tinerii din cele 64 de Comitate" şi care, în fond, nu sunt altceva decât structuri extremiste, animate de obiective revizionist-revanşarde. Adică, pe româneşte, susţin, şi în zilele noastre, că Ardealul este al Ungariei.

Concluzionând, putem spune că avem un reprezentant în Parlamentul European, care a ajuns acolo susţinut de către cei care neagă cu vehemenţă tratatele aflate la originea comunităţii de state de pe Bătrânul Continent, respectiv actele finale ale Conferinţei de Pace de la Paris (în special cel care s-a semnat în Palatul Trianon). „Preasfântul" Tokes nu a roşit în faţa alegătorilor sau a microfoanelor, prin intermediul cărora şi-a imprimat mesajele electorale, vorbind cu patimă despre „pacea de la Dumnezeu". Noi îl cunoaştem (mai bine decât ne-am fi dorit vreodată) şi ştim că pentru el „Pacea" este doar la nivel declarativ, fundamentul discursurilor sale fiind ţesut în jurul cuvântului „luptă". Din păcate - pentru toată lumea - lupta sa este direcţionată împotriva a tot ceea ce nu este exclusiv de sorginte maghiară. Halal europarlamentar!