Chiar dacă bătrânul Karl Marx a dat chix cu teoria comunismului fără clase şi a egalităţii depline între tovarăşi, a cam nimerit-o, definind familia drept celula de bază a societăţii. Pe scurt, cu cât ai mai multe celule sănătoase, prospere şi fericite, acest lucru va influenţa pozitiv societatea în care trăieşti.

Deşi ateu, Marx considerându-l pe Iisus Cristos drept primul comunist din istorie şi pe apostoli un fel de birou politic, viziunea sa asupra familiei nu era diferită, în esenţă, faţă de cea a Coaliţiei pentru Familie - care şi ea consideră celula de bază a societăţii pornind de la uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie, scopul fiind căutarea fericirii şi perpetuarea speciei. Bine, căutarea fericirii este în sine un proces cognitiv extrem de complicat şi nu se rezolvă printr-un certificat de căsătorie, dar perpetuarea speciei are foarte multe şanse să se producă într-o familie tradiţională. Când familia se înmulţeşte este declanşat procesul greu şi de durată al asumării responsabilităţii părinţilor pentru creşterea şi educarea copiilor. Scopul suprem al celulei de bază a societăţii este să producă viitori cetăţeni educaţi, cu principii morale sănătoase, responsabili şi altruişti, care să formeze, la rândul lor, când ajung la maturitate, celule sociale sănătoase...

O fetiţă de 13 ani a fost agresată verbal, umilită, scuipată şi bătută de patru adolescente minore, totul fiind filmat de un băiat de vârsta lor, care le încuraja pe agresoare. S-a întâmplat zilele trecute în Târgu Jiu, iar agresorii nu erau la prima ispravă. De unde această erupţie de violenţă? Copiii au în ei în mod natural o doză de cruzime, sunt mici animăluţe care trebuie şlefuite în procesul educaţiei primare din familie, dar aici este vorba despre altceva, despre hărţuirea sistematică a altor copii, victime ale fenomenului denumit Bullying. Acesta este definit ca fiind un comportament ostil, de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire. Cuvântul «Bullying» nu are o traducere exactă în limba română, însă poate fi asociat cu termenii de intimidare, terorizare, brutalizare. Bullying-ul nu presupune existența unui conflict bazat pe o problemă reală, ci pe dorința unor persoane de a-și câștiga puterea și autoritatea, punându-i pe alții într-o lumină proastă.

În acest caz, nu doar copilul agresat este o victimă, ci şi acei copii agresori trebuie priviţi ca victime, cu toţii ascund probleme grave, care provin din mediul în care trăiesc. Ascund traume pe care le-au căpătat în propriile familii, reproduc modele de comportament pe care le văd la părinţii lor sau pot fi, pur şi simplu, victime ale anturajului în care au intrat fără ştirea părinţilor, prea ocupaţi cu alte probleme.

Trebuie să punem aceste lucruri în oglindă şi vom vedea societatea în care trăim. Una dominată de neamprostie, violentă în limbaj, pe reţelele sociale, agresivitate şi tupeism infracţional în Parlament sau în trafic. Copiii au mintea asemeni unui burete şi absorb comportamentele deviante ale adulţilor şi le duc cu ei la şcoală şi la joacă. De aici până la incidente grave precum cel prezentat nu mai este decât un pas.

Ce este de făcut? Cei care au standardul de existenţă neamprostia sunt o cauză pierdută, materie primă pentru sistemul judiciar. Cei mici mai pot fi salvaţi prin educaţie şi aici intrăm pe un teritoriu esenţial al oricărei societăţi şi în care statul trebuie să investească masiv şi să-l protejeze. Problemele şcolii româneşti sunt însă multe şi grave, iar actuala pandemie i-a dat un bobârnac decisiv către un haos previzibil. Sunetul de clopoţel de săptămâna viitoare nu este de bun augur, iar despre şcoala românească în pandemie vom avea prilejul să mai scriem destule.