În anul 2004, Parlamentul României a adoptat Legea privind dezvoltarea regională nr. 315/2004, stabilind opt regiuni de dezvoltare şi păstrând împărţirea administrativă pe judeţe. În urmă cu ceva vreme, UDMR propune - şi PDL & UNPR aprobă - modificarea acestui act normativ, prin înfiinţarea a cinci macroregiuni de dezvoltare şi a 16 microregiuni (care urmează să facă o legătură cu cele 5 macroregiuni ce vor dispărea până în 2013). Este interesant că noţiunea de judeţ dispare, dar iniţiatorii au avut grijă să reconstituie "Regiunea autonomă maghiară", iar macro-regiunea de nord să aibă aceeaşi graniţă cu cea din 1940, când criminalii de război Horty-Musolini-Hitler au rupt din trupul ţării nordul Transilvaniei.

Nici actuala putere şi nici opoziţia nu explică de ce actuala împărţire ar trebui modificată. Justificările prezentate de preşedintele Băsescu, precum şi cele ale senatorului PSD Mang (singurele pe care le-am auzit până în prezent) sunt neserioase, de parcă nici nu ar fi citit actuala lege. Cum e posibil ca o minoritate ce reprezintă 7% din populaţia ţării să calce în picioare majoritatea cu o aroganţă nemaiîntâlnită, sfidând şi şantajând tot ce se poate, obţinând tot ce şi-a dorit; practic ei conduc ţara, în dispreţul bunului simţ şi al interesului naţional. Cred că suntem singura ţară din lume unde minoritarii au mai multe drepturi decât marea majoritate a românilor. De exemplu, într-o localitate poate funcţiona o şcoală cu 4-6 elevi maghiari, dar o şcoală cu 10-14 elevi români nu poate funcţiona şi se închide. De douăzeci de ani, clasa politică (mai mult sau mai puţin românească) a făcut tot ce-a putut ca să-şi prelungească privilegiile încurajând şi preamărind cultura minorităţilor, ajutându-i să-şi creeze un stat în stat. De douăzeci de ani, clasa politică a respins ideea naţională războindu-se cu ţara şi istoria poporului român. Ni se amintesc doar nouă, românilor, toleranţa şi buna convieţuire, scoţându-i din manuale pe făcătorii de istorie, ca să nu mai avem la ce ne raporta. De douăzeci de ani, trădătorii şi hoţii îşi fac mendrele în această ţară şi nimeni nu-i pune să dea socoteală. Semnalele de alarmă trase de-a lungul vremii (fie şi doar cele ale Vetrei Româneşti) nu au sensibilizat pe nimeni, ba din contră, cei care au avut curajul să ia atitudine faţă de falsificarea istoriei, umilirea poporului român, îndemnul la răzmeriţă pentru revizuirea graniţelor şi autonomiei teritoriale, au fost ei etichetăţi ca naţionalişti şi extremişti. De ce instituţii ale statului specializate şi având cei mai de seamă profesionişti în economie, justiţie, istorie nu au luat atitudine pentru a stopa haosul, stabilirea adevărului şi oprirea genocidului orchestrat din interior şi exterior asupra poporului român? Mă gândesc la Academia Română, care nu reacţionează la acest dezastru, "doarme", deşi are obligaţia să tragă la răspundere pe cei ce se erijează în mari "reformatori, istorici" şi pun în primejdie existenţa statului naţional unitar român. De ce, domnilor, va complaceţi în această trădare, de ce plecaţi capul umili, neamul românesc a dat mai mult umanităţii decât a primit, suntem înfipţi în Carpaţi de peste 2000 de ani, pe noi nu ne-a băgat nimeni în Europa fiindcă suntem aici înaintea Europei, noi nu am fost creştinaţi prin bule papale şi acte regale fiindcă ne-am născut creştini.

Chiar nu mai aude nimeni strigătul nostru, au ajuns toţi invalizi, nu mai văd, nu mai aud, nu mai simt? Din păcate, politicienii români, elita intelectuală românească, nu se ridică la nivelul celor care au făurit istoria neamului, sunt departe de a se putea spune despre ei că şi-au făcut datoria faţă de neam şi ţară, mai mult, pun chiar umărul la destrămarea teritorială a României. Chiar ne-am pierdut instinctul statal?

Viorel-Ionel ZDRITEA (Membru fondator al Uniunii Vatra Românească şi al Asociaţiei  "Menumorut")