Euroalegerile româneşti au un câştigător "în concret" dat de ierarhia voturilor şi mandatelor, dar odată stins vacarmul zilei de 7 iunie, întreţinut pentru a acoperi un scrutin dezolant, rămâne doar gustul acrişor, de limonadă fără zahăr, al victoriilor a la Pirus.

Cum era de aşteptat, s-a dovedit că mersul la vot a murit încetişor ca sport de stadion şi a înviat, cu perspective luminoase şi de cursă lungă, ca sport de club. De club cam prizărât, ai cărui membri se antrenează de mântuială la aruncarea cu votul în urnă. Degeaba se jelesc metafizic şi post factum cei care cer voturile. Cum sa primeşti ceva dacă nu eşti în stare să convingi că meriţi? Votul înseamnă acordarea încrederii şi încrederea e marfă rară. Nu se câştigă pe tinichele recondiţionate. Ori, oferta de export a partidelor a fost ca vechiturile frecate în deznădeşte pentru luciu, aşezate pe o catifea din care ai scuturat îndelung praful. Pentru că veni vorba de scuturat, aşa arăta PSD-ul după ce s-au închis urnele. Un partid care se istoveşte pentru câştiguri la un mandat diferenţă. Sau căruia i se trage preşul de sub pingele, cam tot la fel. Hotărât lucru, traiul "în pat cu duşmanul" de la PDL nu-i este de niciun folos electoral. Foloase poate a tras Mircea Geoană, care a reuşit să tulbure ziua alegerilor cu anunţul retragerii din CSAT, o mişcare de felul "dacă nu o fac eu, mă fac ei", ce a stârnit un duet de indignări etice PDL-PNL. Un PDL care acum se aferează pe lângă nick name-ul EBA. Liberal-democraţii sunt greu de încadrat la câştigători sau pierzători. Probabil euroalegerile nu le-au împrăştiat fumurile infailibilităţii. Şi nicăieri nu e şfara mai groasă decât în declaraţiile arţăgoase ale inconsecventului de serviciu, Stolojan. Cât o priveşte pe mezina prezidenţială, este dovada mişcătoare a faptului că în România "independentul" este, minune, o poveste de succes. Cu nişte amendamente: trebuie să te cheme Băsescu şi să te ducă tata la vot.
Este în toată această aventură a euroalegerilor un partid care a înghiţit limonada şi a rămas cu aerul strepezit de mirare: PNL. Care se visa zbenguindu-se prin poieniţa lui 20 la sută. Care a crezut că tot aruncându-l ca pe yo-yo pe Crin Antonescu o să ia ochii mulţimii. Cândva fresh, datorită expunerii sporadice, preşedintele PNL te mai poate vrăji cel mult printr-o superficialitate agreabilă, cu efect limitat.
Şi totuşi rămâne cineva pentru care "dulce ca mierea este glonţul" patriei care l-a ales să-l trimită la Bruxelles: PRM. Înviat ca Lazăr din morţi şi partid care a zburat de pe linia moartă direct în Parlamentul European. Un caz unic şi probă grăitoare a faptului că orice este posibil în politică.
România merge în inima instituţională a Europei cu o garnitură pentru toate gusturile. S-ar putea face şi un grup politic "exotic. made in Romania". Condus negreşit de Gigi Becali.

Acasă partidele îşi caută de aceleaşi hibe şi se macină în aceleaşi hârâieli, de care doar lor le pasă. Nimeni nu a câştigat alegerile, oricât ar încerca să se convingă PSD sau PDL. Nimeni nu a reuşit să ne vindece de plictisul amar, cea mai usturătoare formă de protest civic.Cică forţele şi farmecele s-ar conserva pentru toamnă. La marea încăierare prezidenţială.