Deoarece există multă confuzie în populaţie, la ora actuală în legătură cu controversatul proiect de lege al Sănătăţii şi cu tot ce a urmat, iar în minte ceaţa este deasă, este bine că analizăm puţin lucrurile.

Sistemul de Sănătate trebuie reformat fundamental. Nu pentru că o cere FMI-ul, ci pentru că a fost generat şi perfecţionat de o societate comunistă, în care societate, la un moment dat a funcţionat chiar performant, dar el este incompatibil cu societatea care vrea să se nască şi care nu este deocamdată decâ moloz de dărâmături. Deci schimbarea este absolut necesară. Dar s-a păşit de două ori cu stângul. În primul rând proiectul a fost însăilat de ageamiii incapabili de a înţelege lucrurile dincolo de suprafaţa lor. În al doilea rând, a fost propusă de preşedinte. Un preşedinte poate cere o lege necesară, dar nu o formă de lege. Nu era treaba lui să se amestece aici. Nici măcar guvernul, care este şi el doar un executiv, nu îşi putea permite, în mod normal, într-o ţară normală, să impună o asemenea lege, fără asentimentul populaţiei şi a tuturor partidelor pentru că de acest sistem sanitar depinde potenţial orice familie din această ţară. A doua greşeală pe care a făcut-o preşedintele a fost să iasă în arenă „să boxeze" cu un secretar de stat. Nu era de datoria şi demnitatea preşedinţiei acest lucru. Aceste gafe au generat pretextul pentru zaveră. A treia gafă a preşedintelui a fost modul în care a retras proiectul, declaraţia fără gafa declaraţiei. Proiectul trebuia retras pentru a anihila pretextul. Cei ce aveau obligaţia s-au mişcat repede şi merită lăudaţi. Dar apoi trebuie traşi de urechi. Ei trebuiau să ştie de organizări. Să fie clar. Zavera este doar un pretext. Raed Arafat şi SMURD-ul sunt doar pretexte, iar personajul şi-a jucat rolul bine. Este un personaj care dacă aş delira ca nebunii aş spune că a fost fabricat în acelaşi timp şi în aceleaşi laboratoare cu Laszolo Tokes, iar rolul se pare că e vizat să fie mai sus decât un secretar de stat. De data aceasta nu proiectul îl viza el, ci pretextul necesar zaverii. Şi acum zavera. Însă, fiind normal, afirm că are meritul de a fi creat, paralel cu sistemul Salvării învechit şi abandonat de 70 de ani, un sistem modern de transport medicalizat al bolnavilor şi de a fi modernizat optim terminalul de primire, stabilizare şi triere a urgenţelor. Dar să ne ocupăm de zaveră sau răzmeriţă sau cum vreţi să îi spunem, numai miting social să nu îi spunem pentru că am minţi.  A fost vizibil că a avut extensie naţională. Mai mult, în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră, în colţurile din centrul ţării au izbucnit răzmeriţe „spontane". Ei bine, o asemenea sincronizare de „spontaneitate" pute. Absolut nicio serie nu este spontană. Este demonstrabil matematic. Deci a existat un factor coordonator şi pregătitor, un păpuşar. Surprinderea care era vizibilă pe opoziţie în reportajele televizate din primele ore denotă că păpuşarul nu este opoziţia. De fapt, declaraţia iniţială a lui Ponta, absolut inedită pentru felul lui de a fi, împăciuitoare şi constructivă, în mod impresionant, denotă că nu cunoştea fenomenul. Din păcate, ulterior, opoziţia nu s-a putut abţine să nu cedeze ispitei de a profita de situaţie. O gafă! Nu se putea dacă Băsescu a greşit, nu se putea să nu gafeze şi ei, turnând benzină pe foc. Regretabil. Apoi, duminică seara iar au schimbat-o spre lauda lor. Mai departe! De ce a fost o gafă? Păi dacă încolonaţii nu era iniţial ai opoziţiei, atunci ai cui erau? Dacă aţi privit imaginile începutului, aţi observat cumva ce babe disciplinate  formau nucleul? Babele disciplinate au primit consemnul, şi-au pus fusta antiglonţ şi au plecat „să apere" SMURD-ul, care nu era atacat de nimeni, nici măcar de aiuritul proiect de lege a Sănătăţii. Care este rolul babelor disciplinate? În primul rând să fie nucleul neînfricat, în jurul căruia să se adune nemulţumiţii, care există în orice societate, cu atât mai mult în timp de criză. O coloană în marş sau un grup gălăgioşi îi adună pe toţi aceşti fraieri de pripas care ajung masa de umplutură pentru ca fenomenul să ia amploare. Acestora li se vor alătura întotdeauna psihopaţii antisociali, care există peste tot şi care au nevoie de violenţă. Apoi babele disciplinate trebuie să creeze agresiuni la adresa jandarmilor pentru a-i determina să reacţioneze, mizând pe o izbucnire de mânie a acestora, care i-ar agresa pe toţi şi i-ar determina spre violenţă şi pe fraierii de pripas. În felul acesta, cercul se închide, se autoîntreţine şi se dezvoltă. Sunt exact aceiaşi paşi şi puse în mişcare aceleaşi mecanisme ca la bulibăşeala din decembrie 1989. Sunt oare aceiaşi păpuşari? Îndemnuri la revoltă şi nesupunere au circulat pe internet în ultimele două luni adresate elevilor şi studenţilor. Am găsit şi eu în poşta electronică asemenea mesaje. Este clar că se căuta un pretext pentru a se destabiliza ţara. Ori pe timp de criză, ca cea de acum, instabilitatea politică şi socială ar fi catastrofală pentru România. Cei care destabilizează ţara, de fapt, îi înfig un cuţit în spate. Singurul nostru atuu la ora actuală este stabilitatea. Cine doreşte răul României nu trebuie decât să destabilizeze ţara. Vom suferi toţi cum greu ne putem închipui. Deci cine sunt păpuşarii? Au venit ei de anul nou vechi oare? Nu se poate ajunge la ei decât pornind de la babele disciplinate. Dar nu cred că vom afla vreodată cum s-a produs „rivoluţia". Ceea ce este greu de suportat este imaturitatea politică şi civică a tuturor partidelor politice. Se aude un infernal chiorăit de maţe! Pe asta contează păpuşarii? În plus asistăm la un penibil amatorism la toate nivelele societăţii. Amatorismul este rezultatul clientelismului politic, care înlocuieşte profesionalismul cu amatorismul. Iar amatorismul sistemic nu poate duce decât la faliment.

Consilierii, clienţii poliţiei, l-au ambalat pe preşedinte într-un domeniu unde nu avea ce căuta, exact cum făcea camarila lui Ceauşescu. Clientelismul politic distruge România. Cine l-a iniţiat? Cine îl întreţine? Cine sunt păpuşarii?