Studiind istoria antică, ne-am mirat cu toţii cum înţelepţii vremii (Pitagora, Thales, Aristotel, Socrate etc.) erau cunoscuţi şi ca filozofi, şi ca matematicieni şi chiar ca medici! Se pare că, plecând de la dragostea de înţelepciune (filozofie), oamenii de spirit ai acelor vremuri au reuşit o abstractizare a cunoştinţelor mijlocite şi nemijlocite ale oamenilor, prin ştiinţele matematice. Antichitatea a rămas în urmă. Principiile ştiinţelor le moştenim însă de atunci, fie că este vorba despre matematică, filozofie sau chiar despre... democraţie.
În România acestor zile suntem bombardaţi pe toate canalele media cu ofertele electorale ale unor candidaţi, care - din discursurile impecabile, şlefuite după multe repetiţii în faţa oglinzii sau a făuritorilor de imagine, pe care le prezintă în faţa camerelor sau doar a microfonului - ni se înfăţisează în chip de întruchipare a perfecţiunii. Cum să nu se bulucească atunci bieţii români la alegeri? Cum să nu rupă ei uşile secţiilor de votare, dornici să pună ştampila pe... atâta perfecţiune? Şi totuşi, pe parcursul ultimilor 18 ani, cu fiecare nouă "sesiune de alegeri libere", prezenţa la vot a scăzut, ajungând ca la ultimele alegeri (noiembrie 2007) nici jumătate dintre românii cu drept de vot să nu se prezinte la urne sau, lucru şi mai interesant, primarul general al Capitalei (funcţia pentru care, după cea de preşedinte al României, sunt chemaţi să se exprime prin vot uninominal cei mai mulţi cetăţeni români) a ajuns în funcţie datorită voturilor exprimate de doar 15% din cei cu drept de a alege acea autoritate!
Eliminând sofismele (care tind să ne bage în ceaţă) şi particularizând parametrii cunoscuţi opiniei publice (interesele clientelei care sponsorizează cu mărinimie parangheliile electorale, panourile de publicitate electorală "cât blocul" şi puzderia de "făuritori de imagine" cu foamea-n gât), nu ne este prea greu să vedem cum dincolo de fumul ridicat de la grătarele pe care se rumenesc micii electorali, înlăturând voalul străveziu al culorilor pastelate improvizate - "pe mulţi euroi" - de către consilierii de imagine, "sferele perfecte" pe care suntem îndemnaţi pe toate căile să le votăm, de cele mai multe ori nu sunt altceva decât pigmei cocoţaţi pe trambuline.
Care va să zică: Există mijloacele (nu ştiu de ce, dar îmi vine în minte în acest moment cazul oraşului Pantelimon, din judeţul Ilfov, unde, se spunea în presa centrală, partidele au cheltuit circa 500.000 euro pe "pomeni electorale", încă înainte de începerea campaniei electorale propriu-zise!?) prin care candidaţi "pătrăţoşi" sau chiar nuli să apară în chip de întruchipare a perfecţiunii în ochii celor chemaţi să voteze! Aşa că: ochii cât cepele!