Lupul îşi schimbă părul, dar şi năravul? Sâmbătă, PRM s-a transformat într-un partid popular, cu un Vadim Tudor retras, chipurile, în linia a doua a frontului ideologic, în linia întâi fiind afişate două personalităţi marcante ale partidului, care se doreşte a fi unul extrem de popular. Este vorba de Corneliu Ciontu, noul preşedinte al PPRM, şi Dorel Constantin Onaca, prim-vicepreşedinte. Deşi Vadim Tudor încearcă să braveze, afirmând că tot el va fi cel care va conduce partidul, se pare că după ultimele mişcări pe tabla de şah a politicii lucrurile nu stau tocmai aşa. Să ne reamintim faptul că naţionalismul a fost în mare vogă la începutul anilor 90, moment în care a fost semnat şi actul de naştere al PRM, un partid extrem de necesar, în condiţiile în care exponenţii minorităţii maghiare începuseră să sară calul, fapt demonstrat şi de evenimentele de la Târgu Mureş. A urmat un deceniu de succes pentru PRM, liderul acestuia fiind privit ca un izbăvitor de către majoritatea ardelenilor. Punctul culminant a fost atins între anii 1999-2000, când candidatul la preşedinţia României, Corneliu Vadim Tudor, ajunsese în turul doi al alegerilor chiar cu candidatul PSD, Ion Iliescu. A urmat apoi o serie de greşeli comise de către liderul PRM, care au atras etichetarea partidului ca fiind unul extremist. Între timp, românii se cam săturaseră de "pericolul ungar" şi de "pierderea Ardealului", fapt care a condus la scăderea în sondaje a PRM, în ceea ce priveşte preferinţele politice ale românilor. Procentul obţinut la ultimele alegeri nu poate să-i mulţumescă pe cei care alcătuiesc ?piesele grele? ale PRM, motiv pentru care, pentru a redresa partidul pe culoarul european, s-a căutat soluţia optimă: înfiinţarea funcţiei de preşedinte de onoare, atribuită lui Vadim Tudor, persoana care încă se mai identifică cu partidul pe care l-a creat şi modelat atâţia ani. Dacă va rămâne sau nu preşedintele onorific pe linie moartă rămâne de văzut. Cert este că simpla schimbare a numelui unui partid nu transformă această formaţiune într-una populară sau democrată, pentru asta fiind nevoie de o schimbare de program, de atitudine şi de mentalitate, aspecte în legătură cu care, pentru moment, avem îndoieli că vor apărea. PRM a recurs la această nouă strategie pentru a-şi găsi un culoar de reprezentare în Parlamentul European, în perspectiva integrării României, însă toate acestea nu pot fi obţinute cu schimbări "de faţadă". Dacă retragerea lui Vadim Tudor ar fi un gest sincer, ar putea fi de apreciat. Dar, după cum se conturează, este doar un gest de faţadă, pentru că tot C. V. Tudor va menţine controlul asupra partidului şi asupra viziunii doctrinare, deşi Corneliu Ciontu este o persoană echilibrată şi decentă şi ar merita să fie lider. Faţă de aceste schimbări survenite în sânul partidului, preşedintele PPRM Bihor, deputatul Paul Magheru, a declarat următoarele: "Am fost martor la decizia lui Vadim de a renunţa la funcţia de preşedinte al partidului. Eu consider că este o hotărâre inteligentă. Vadim este prea inteligent să nu fi procedat aşa, pentru că scopul bun scuză mijlocul. Scopul bun este agrearea noastră de majoritatea forţelor politice din ţară şi din străinătate. Eu cred că merităm această simpatie majoritară pe plan naţional şi internaţional. În privinţa declaraţiei că nu vrea să se mai ocupe de nebunii din filiale, pot să spun că a vorbit metaforic. Se gândea la nebunii de pe tabla de şah, care duc bătălia." Aşadar, PPRM se identifică statutar drept "un partid creştin şi conservator, care promovează valorile naţionale, populare şi europene" şi care "militează pe cale parlamentară, politică şi culturală pentru înfăptuirea unităţii europene şi pentru integrarea europeană a României". Sperăm să fie aşa. Un lucru este cert: PRM nu mai este copilul pe care C.V.Tudor îl ducea de mână la grădiniţă...