Au trecut peste două luni de când noua putere şi-a intrat în drepturi şi, până în momentul de faţă, nu putem spune că am resimţit în vreun fel efectele mult aşteptatei schimbări. Dacă până acum starea de letargie în care se complac reprezentanţii noii guvernări era oarecum justificată şi acceptată de majoritatea dintre noi, de-acum credem că perioada de acomodare a expirat şi cei care le-au dat girul de încredere s-au cam săturat să le acorde circumstanţe atenuante. Am intrat în a treia lună de când noua putere a preluat frâiele guvernării şi, din păcate, nici o modificare spectaculoasă nu ne-a impresionat atât de tare încât să putem crede că vom trăi... bine. Atât de lent se desfăşoară preluarea gestiunii fostei guvernări, încât nici măcar paşii cei mai simpli nu au fost făcuţi, stabilirea noilor şefi ai serviciilor publice deconcentrate fiind primii dintre ei. Uitând, probabil, cât de repede s-a descotorosit PSD, în 2000, de cei care ocupau fotoliile de la vârful instituţiilor publice descentralizate, reprezentanţii noii puteri se codesc să ia taurul de coarne, căutând tot felul de "chichiţe" care să le ofere posibilitatea să acţioneze. Astfel, au ajuns la concluzia că soluţia cea mai bună ar fi elaborarea unui act normativ, potrivit căruia şefii serviciilor publice deconcentrate din teritoriu să fie transformaţi din funcţionari publici în personal angajat cu contract de management. O astfel de lege ar stabili ca durata mandatului acestor şefi să echivaleze cu cea a mandatului Guvernului. Numai că respectivul proiect de act normativ urmează să fie discutat abia în cursul acestei săptămâni şi asta în condiţiile în care va primi undă verde din partea reprezentanţilor Delegaţiei Comisiei Europene la Bucureşti, chemaţi să se pronunţe dacă noile prevederi contravin sau nu normelor comunitare în vigoare. Ceea ce nu face decât să prelungească starea de confuzie din sânul serviciilor publice deconcentrate şi să-i ţină pe actualii şefi ai acestora cu valizele permanent pregătite. Apoi, fie vorba între noi, ne putem imagina ce autoritate mai are un şef aflat pe picior de plecare dintr-o clipă în alta asupra subordonaţilor, până la urmă singurii care se pot bucura de bâjbâiala generală în care se scaldă noua guvernare. Să nu se creadă, însă, că numai la nivel local avem de-a face cu o asemenea brambureală. Nici deputaţii nu se prea spetesc muncind. Ba chiar se poate spune că fac doar act de prezenţă la noul loc de muncă, numărând zilele până la sfârşitul lunii, când semnează statul de plată care geme sub greutatea noilor indemnizaţii. Astfel, chiar dacă în ianuarie şi februarie la Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor au fost depuse doar două proiecte de lege, în perioada respectivă s-au cheltuit 283,2 miliarde lei. Aşadar, situaţia e cam aceeaşi la nivelul întregii ţări. Ne întrebăm, însă, cât va mai dura şi cine îi va pune capăt? Un singur lucru e, însă, clar: sloganul "Să trăiţi bine" începe să devină peiorativ, ba chiar deplasat câtă vreme mult trâmbiţata recalculare a pensiilor le-a adus beneficiarilor un plus de 50-100.000 lei în buzunar, medicamentele gratuite şi compensate devin, încet-încet, o tristă amintire, iar cota unică de impozitare îi defavorizează tot pe aceia care nu au avut (ne)şansa să "trăiască bine" până acum...