Ceea ce trăim de o bună bucată de vreme încoace în relaţia infractor - justiţie e o necontenită umanizare a penalului. Penalul e şi el om, ba e chiar om bun. Ştim şi noi din istorie că şi escrocii sunt oameni, şi criminalii sunt oameni. Toţi au momentele lor de sensibilitate. Şi Stalin şi Hitler au plâns, au iubit. Toţi aceşti monştri au lacrimi în ochi înainte de-a muri. La ora asta noi nemaiavând un tiran, am rămas pe cap cu o şleahtă de ticăloşi care trebuie victimizaţi, umanizaţi.

În cârdăşie cu televiziunile abjecte, adevărate organe de propagandă sau paravane pentru spălat bani şi servit interesele mafiei politice, aceste personaje devenite vedete, devin şi victime. Din lunga suită de operaţii estetice făcute penalului, face parte şi demersul celor de la TVR de a ni-l prezenta pe urmăritul penal Ioan Niculae, pe post de om darnic şi fiu iubitor. Înţelegem că firma sa sponsorizează emisiunea cu pricina, dar parcă mai ştiam că TVR e sponsorizat şi de poporul român. Iată că după celelalte vespasiene private şi cea publică le ţine isonul. Nu ne mai miră că mai apoi toate deciziile justiţiei sunt aruncate în nămolul politicii, ia marii penali sunt proiectaţi ca nişte binefăcători, asta când nu sunt luptători împotriva sistemului. Toţi fac pe haiducii prigoniţi, după ce-au fost boieri lacomi. De la Becali încoace, dă bine să ai condamnări la activ. Eşti cetăţeanul erou. Între timp, poziţia de parlamentar rămâne, iar averea nu e niciodată ameninţată. Dar oamenii au demonstrat că sunt de partea acestor personaje. Mulţi spun: Trăieşti tu mai bine, dacă fac ei părnaie? Nu, fireşte. Dimpotrivă, trăieşti mai bine dacă faci ceea ce fac şi ei, adică dacă furi şi tu. Aşa că puneţi-vă cu burta pe furat că aşa nu se mai poate. Dar nu doar ei sunt victime, politicienii sunt şi ei victime, însă nu în faţa poporului, ci a Europei. Şmecheria lor e aceea că ştiu prosti acest popor în aşa hal, încât să-l ia ca aliat împotriva a orice îi deranjează pe ei, de la Justiţie până la Uniunea Europeană. E practica curentă pentru ţările din lumea a treia, în care ori conduce un lider maximo, ori e o plutocraţie, o mafie care păstrează nişte aparenţe democratice, cum e la noi. Spunând întruna că suntem colonie, iată suntem iarăşi victime cu toţii. Nimic nu ne mai desparte pe noi poporul de politicieni, suntem în sfârşit în aceeaşi barcă. De fapt, unii n-au mai rămas cu nimic, decât cu câte-o ţuică şi cu nişte erecţii naţionaliste tot mai blege, iar ceilalţi au şi ţuica, au şi mălaiul, nu le e frică nici de Ciomu, doar că din când în când se simt văzuţi de ochiul Ciclopului european. Banii europeni nu pot fi furaţi, penalii nu pot zburda pe imaş, cum să nu te simţi o colonie? Dar nu se lasă ei ai noştri, poporul rupt în fund va ţine mereu cu călăii lui, iar duşmanii rămân colonialiştii europeni.