Va să zică de aceea trebuia să dispară Comtim-ul, cel mai mare combinat de carne de porc de pe continent, ca să facă loc Smithfield-ului, cel mai mare de pe glob. Vă aduceţi aminte ce presiuni se exercitau pentru a se închide Comtim-ul? Ce emisiuni televizate! În ciuda dovezilor că era rentabil, în ciuda demonstraţiei că închiderea lui aduce în dezastru gospodăriile ţărăneşti din cel puţin trei judeţe, care nu îşi mai puteau vinde produsele. În spiritul economiei libere etc. guvernanţii ticăloşi l-au închis. Cu ce lezează acest fapt poporul român? Păi, orice întreprindere rentabilă aduce un beneficiu, care ajunge firesc în buzunarul proprietarului. Buzunarul acestuia este acolo unde locuieşte, iar de cheltuit va cheltui banii rezultaţi la el acasă. Noi rămânem cu salarii de lumea a treia, cu mirosul de bălegar şi cu "Munţii noştri aur poartă,/ Noi cerşim din poartă-n poartă". Slugi la noi acasă. L-am dat de bună voie şi nesiliţi decât de lozinci. De fapt, nu noi, ci un guvern format din păduchi. Să fac o precizare. Privatizarea era necesară. Dar nu îţi este totuna cine va fi proprietarul la tine în curte. S-a refuzat dreptul românilor de a fi proprietari la ei acasă. Astăzi este în discuţie aurul de la Roşia Montană. Exploatarea în discuţie este de două ori criminală. O dată, împotriva poporului român, a doua oară, împotriva umanităţii. Să mă explic. Acolo, în munte, au fost lăsate intenţionat filoane masive de aur ca rezervă naţională pentru viitor, pentru eventuale necesităţi stringente pe care viitorul le-ar putea impune poporului român. Până şi Ceauşescu, în lăcomia lui, a făcut acest lucru. Deci este vorba de o rezervă naţională. Dacă proiectul se va derula, statul român va primi - atenţie! - 2% din aur, moţii vor avea câţiva ani salariu de lumea a treia, apoi, Dumnezeu şi lumea în cap, iar noi toţi vom rămâne cu 250.000 de tone de cianură, care vor transforma Apusenii în deşert selenar, iar râurile vor purta până la vărsare moartea pe maluri. Amintesc că doar câteva grame de cianură pot omorî orice fiinţă. Corect, nu? În numele democraţiei, al spiritului liberei întreprinderi, în numele oricui, dacă e cazul, şi al... dracului, poporul român va fi deposedat de una dintre puţinele lui rezerve. Ce contează că mor oamenii fără medicamente, că avem pensionari rurali cu pensie de 50 de euro pe lună etc. Proprietarii Smithfield-ului şi ai proiectului Roşia Montană vor duce banii la ei acasă, iar când pe noi ne vor strânge nevoile cu uşa vor râgâi şi vor scuipa peste gard. "Mă, proştilor, ia mai tăceţi din gură şi transpiraţi, că de altceva nu sunteţi buni!" De ce este crimă împotriva umanităţii? Roşia Montană este, dacă nu unicat, atunci printre puţinele situri arheologice din lume care are conservate activităţi miniere din antichitatea dacică şi romană. Lăsăm la o parte faptul că distrugerea lor este un atentat la istoria poporului român, înseamnă distrugerea argumentelor continuităţii noastre, ceea ce orice popor o consideră ca o crimă împotriva sa, dar situl are o valoare arheologică universală. A distruge orice din bagajul culturii şi civilizaţiei omenirii este o crimă împotriva omenirii. Intră în definiţia acestui tip de crimă tot ceea ce are valoare de unicat, are valoare universală şi, odată distrus, nu mai poate fi recuperat, este pierdut pentru totdeauna. Ca exemplu, oricât de puternică ar fi America astăzi, ea se face vinovată în Irak de o crimă împotriva umanităţii. Câmpia Eufratului este unul dintre leagănele omenirii, iar muzeul de arheologie din Bagdad conţinea piese unicat cu valoare inestimabilă pentru omenire, pentru începuturile civilizaţiei sale. A te face că nu vezi, a permite, ca să nu presupunem altceva, vandalizarea acelui muzeu este o crimă care va rămâne înscrisă în istoria culturii şi civilizaţiei umane. Să precizez. Nu sunt antiamerican. Simpatizez şi am simpatizat întotdeauna poporul american, care nu poate fi confundat cu politica guvernelor sale. Aceasta nu înseamnă să înghit orice demagogie şi să fiu tâmpit să mai şi aplaud. De ce sunt posibile toate cele de mai sus? Pentru a formula răspunsul, voi face o comparaţie. La un moment dat, s-a prăbuşit bolta unui terminal pe unul dintre aeroporturile moderne din Paris. Îmi amintesc că presa, atât cea franceză, cât şi cea de aiurea, au abordat tema fără senzaţie, fără fiere şi, mai ales, fără extrapolări etnice etc. Tema a fost abordată raţional: care a fost greşeala, dacă s-a mai greşit undeva şi cum pot fi evitate asemenea greşeli. Adică strict în limitele inteligenţei. Dacă s-ar fi întâmplat la noi aşa ceva, trei luni în şir ziarele, ţidulele şi ţiduliştele ar fi urlat ca muşcate de viperă: "Uite-i pe români!", "Sigur că da, aşa fac românii!", "Păi, ca tot ce-i românesc!" etc. Ar fi început să sune trompetele culpabilizării naţionale, că de vină ar fi fost românii, de vină ar fi fost Decebal, de vină ar fi fost Mihai Viteazul etc. Iată, domnilor, de ce ajung românii argaţii Europei! Vreţi ca nici copiii voştri să nu poată depăşi nivelul de slugi?