Cu figura sa adolescentină-căruntă, încătuşat în tricou, D.D. părea un student arab prins de poliţia de sector de pe lângă campus, după ce a făcut niscaiva tranzacţii cu canabis. Oricum a reuşit să compromită prin imaginea sa de puştan vesel toată recuzita dură de mascaţi, cătuşe pe care mizează DNA-ul într-o arestare celebră. Dacă înainte îl puteam vedea pe Patriciu ce aducea a personaj de Caracatiţa, pe martirul creştin Becali sfâşiat între Dumnezeu şi DNA, acum s-a dus naibii toată gravitatea justiţiară a momentului.


Şi acest simbol care poate părea nesemnificativ are ceva premonitoriu în ce priveşte deznodământul acestui caz. Să-l ţii pe Dan Diaconescu 29 de zile în arest înseamnă ori că nu trăieşti în România, ori că te gândeşti la binele audienţei OTV. Ce va fi în aceste 29 de zile nu e nimic pe lângă ce va urma când va ieşi Dan Diaconescu care probabil în câteva luni îşi va înnoi grajdul cu armăsari putere, elicoptere, avioane. Cât priveşte cazul în sine, şantajul, el nu are nimic spectaculos, ca să nu zicem senzaţional. Şantajul este o ocupaţie cotidiană în România fiind combustia prin care arde viaţa întregii mafiocraţii ce ne domină.

Sigur că şi acest nou caz tinde să fie explicat de mulţi prin eternul clişeu cu abaterea atenţiei de la problemele reale ale ţării, ca şi cum atenţia mărită asupra situaţiei grave duce la ceva în România. Cu alte cuvinte, mare lucru se pierde! Lumea se uită la Diaconescu şi nu se mai holbează la discuţiile interminabile despre criză. De parcă în România ar avea loc o revoltă violentă de stradă care s-ar dori sabotată cu diversiuni de genul acesta. Dar normal că prietenii şi duşmanii, uniţi şi despărţiţi de interese, vor diseca acest caz pe toate feţele încercând să lămurească cu deosebit simţ de responsabilitate, oare cine stă în spate?

Trucul ieftin de-a implica telespectatorul, cetăţeanul în dezbaterea publică sugerând că este de un real interes pentru el să afle cine stă în spate şi care sunt iţele, poate prinde doar într-o societatea imatură şi dezechilibrată. Dar asta este reţeta succesului politicienilor cât şi a pseudo jurnaliştilor, frăţia cu poporul, toate sunt ale poporului, mai puţin nivelul de trai. Oricum poporul va putea răsufla liniştit în final, căci elicea elicopterului lui D.D. nu va rugini ci va zbura mai abitir luând cu ea în continuare minţile multora.

Dar chiar dacă suntem în plin Dan Diaconescu în direct nu putem scăpa din vedere show-ul oferit de tânăra politiciană Teo Trandafir care conform obiceiului popular după ce a călcat o dată pe ce nu trebuie, calcă şi a doua oară. Întâi a spus că s-a bucurat la vot pentru că îi era rău şi nu ştia dacă va putea urca şi coborî la tribună, aflăm apoi că n-a mâncat nimic în ziua respectivă şi a avut probleme cu glicemia, iar de răspuns la telefon n-a răspuns că are probleme cu telefonul şi e zăpăcită.


Cam aşa arată un moment din viaţa unui politician român. Destul de colorat, la fel ca tricoul căutătorului de Elodii, precum şi a emisiunilor ce vor veni după perioada post arest. Bine să te ţii drag popor, căci a ta este televiziunea şi ai tăi sunt şi "clarvăzătorii" naţiei!