Apreciere hamletiană pentru cel care se pretinde a fi preşedintele tuturor românilor: "Petre, eşti cel mai bun!" - i-a spus lui Petre Roman, ridicându-i mâna în semn de victorie. După aceea l-a executat fără mustrări de conştiinţă. "Voi demisiona în 5 minute, după ce Parlamentul va vota suspendarea". Nu a mai demisionat. Ecce homo! Acesta este Traian Băsescu. Pe 19 mai poporul este chemat să-şi exercite dreptul de a răspunde prin da sau nu la întrebarea: sunteţi de acord cu demiterea preşedintelui Traian Băsescu? Perspectiva demiterii preşedintelui a isterizat România. Interpretări peste interpretări ale Constituţiei, care mai de care mai aberante. Cea mai mare eroare aste să reduci problema demiterii la disputa Băsescu - Tăriceanu. Suspendarea preşedintelui este o procedură constituţională şi nu un atac împotriva democraţiei. Suspendarea lui Traian Băsescu s-a produs ca urmare a unor fapte grave prin care el a încălcat Constituţia. Aşa au fost considerate faptele prin care preşedintele a încălcat Constituţia. Există şi fapte de încălcare a Constituţiei, mai puţin grave, care nu pot constitui motive de suspendare. De exemplu, dacă preşedintele, după o seară petrecută la "Golden Blitz" sau cu Elena Udrea, uită a doua zi să promulge o lege la termen. Îşi revine şi o face în perioada următoare. În acest mod trebuie înţeleasă sintagma "fapte grave". Din păcate, susţinătorii lui Băsescu repetă obsesiv prostia că acesta a fost suspendat prin încălcarea Constituţiei de către 322 de parlamentari. Legea prevede în mod expres că avizul Curţii Constituţionale este consultativ, cu alte cuvinte, Parlamentul nu este obligat să ţină cont de acesta. Nu este chiar atât de greu să pricepi că aşa cum alegerea preşedintelui este un act politic, tot aşa şi demiterea sa trebuie să fie un act politic. Aviz unui deputat bihorean, care se întreba prosteşte: "Unde scrie în Constituţie că preşedintele României poate fi suspendat prin vot politic?" Nu-mi vine să cred că există deputaţi care nu ştiu că tot ce fac ei în Parlament este de natură politică. Poate au greşit locul şi vroiau să se ducă în altă parte. Prostiile pe care le debitează cei care spun că 322 de parlamentari au votat împotriva voinţei poporului nu dovedesc altceva decât limitele lor de gândire. Cu toate că am o părere proastă despre calitatea parlamentarilor, sunt nevoit să recunosc că, într-un regim constituţional şi într-un stat de drept, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului, prin care acesta îşi exercită suveranitatea. Nu înseamnă că dacă parlamentarii au fost aleşi pe liste propuse de partide, ei au mai puţină legitimitate decât preşedintele. În realitate, şi Traian Băsescu a fost propus de Alianţa DA. Culmea ironiei, "DA" este fatidic pentru Băsescu la referendum! Băsescu se laudă degeaba cu marea susţinere populară, pentru că, la o privire mai atentă, se constată că într-un clasament al numărului de voturi obţinute de cei care au fost aleşi preşedinţi ai României, el se clasează pe locul trei, după Ion Iliescu şi Emil Constantinescu. Cât de proşti îi poţi considera pe români, încât să le spui că ai fost suspendat pentru că ai vrut să reformezi învăţământul, ai vrut să reformezi sănătatea, ai condamnat comunismul, ai scos dosarele de Securitate, ai vrut reforma în justiţie? Într-adevăr, s-au mişcat ceva dosare de Securitate, cu excepţia unuia singur, cel al Traian Băsescu, care stă bine ascuns. Corul susţinătorilor lui Băsescu, format din membri PD şi ziarişti - fani Băsescu, cântă arii false. Monica Macovei vorbeşte de funie în casa spânzuratului, spunând că printre cei 322 de parlamentari care au votat suspendarea sunt mulţi anchetaţi sau trimişi în judecată. O fi aşa, numai că însuşi Traian Băsescu este trimis în judecată în dosarul "Flota". Cu ce ar fi mai curat şi mai credibil Băsescu? Emil Boc, o caricatură politică, lansează aberaţia dizolvării Parlamentului de către Curtea Constituţională. Unitatea de măsură a prostiei în politică este... bocul. Ziarişti de frunte din presa centrală îşi puneau problema dizolvării Parlamentului prin strângerea a 500.000 de semnături. Nu toate prostiile care le trec prin cap acestor pretinşi formatori de opinie ar trebui aduse la cunoştinţa populaţiei. E periculos! Am avut surpriza să constat că, în urma strădaniilor mele de a explica limitele legale ale procedurii de suspendare, un tânăr ziarist local, crezând că taie cu cuţitul în carne vie, cu toate că el nu e decât un biet briceag, care nici măcar nu poate zgâria, nu a găsit altceva de cuviinţă să spună decât că eu aş fi făcut parte din mai multe partide. Asta era problema?! Mult zgomot pentru nimic. Traian Băsescu poate dormi liniştit. Legea referendumului prevede că preşedintele nu poate fi demis decât dacă jumătate plus unu din numărul celor înscrişi în listele electorale sunt de acord. Un număr atât de mare, peste nouă milioane de alegători, nu se va prezenta la vot, darămite să voteze toţi pentru demitere. Este o exagerare aberantă a legii. Mă simt vinovat, pentru că, din păcate, am votat această lege pe când eram deputat. Reîntors la Cotroceni, Traian Băsescu va continua în stilul său de preşedinte-bramburist, periclitând stabilitatea politică a ţării.