Există desigur o mare diferenţă între cei care aplaudă, susţin şi promovează minimalizarea ori aneantizarea conştiinţei de sine a unei entităţi populaţionale, a unui popor care (orice popor) este o entitate, o fiinţare de sine stătătoare şi cei care o fac în sistem de mercenariat.  

Asist cu uimire cum o revistă de mare valoare literară se bălăceşte aproape număr de număr în asemenea demersuri antinaţionale. Fac politică mai abitir decât pe vremea lui Ceauşescu sau Gheorghiu Dej, doar că atunci o făceau "pentru popor şi partid", iar acum o fac pentru internaţionalism şi antiromânism. Aceeaşi bălăcărire. Nu este de mirare că majoritatea populaţiei trece cu indiferenţă sau chiar cu dispreţ pe lângă toate nereuşitele, dar şi reuşitele (aceeaşi oală) unele mai mult decât meritorii ale literaturii române actuale. Unii care fac pe poeţii se simt datori să demonstreze că toţi românii sunt neam de hoţi (deci şi ei!), alţii să demonstreze superficialitatea spiritului românesc etc. Culmea este că vine un neromân, un armean (Varujan Vosganian), care le atrage cu bun simţ atenţia că toate tarele de care se plânge "elita" (autointitulată) sunt tare promovate de condiţia istorică pe care le-a avut şi le are orice popor care a avut aceeaşi condiţie istorică şi că sunt tot atât de trecătoare ca respectiva condiţie istorică. Dar Vosganian este un om inteligent, iar când vorbeşte un om inteligent trebuie să fie urechi care să fie în stare să înţeleagă şi să vrea să înţeleagă. Mai mult simte româneşte, ştiind că familia lui s-a salvat în sânul acestui popor şi are în caracter carate care îi permit să nu se dezică de aceste simţăminte. Nu este cazul să umblăm la rădăcina vocilor care vorbesc cu duşmănie disimulată în dispreţ şi minimalizare despre românism, deşi acea umblare ne-ar lămuri şi mai mult decât ne aşteptăm. Recent, în R.L., din 25 martie 2011, Andrei Cornea publică un text "O obsesie maladivă", referindu-se la ideea de "Românie eternă". Nu a înţeles sau n-a vrut să înţeleagă faptul că noţiunea se referă la înrădăcinarea acestui popor în trecutul imemorial, iar el o abordează prin prisma viitorului. Eternitatea are două sensuri în raport cu prezentul, iar "România eternă" (frumoasă metaforă!) se referă la "dintotdeauna" şi nu la "deacum până în veci". Mă rog, nu poţi reproşa unui om lipsa puterii de înţelegere, dar aici este altceva, este insinuare toxică antiromânească, o rafinată tehnică de minimalizare a oricărei valori româneşti, cu scopul anihilării mândriei de a fi, a demnităţii de a fi a românilor, demnitate fără de care orice popor este destinat risipirii şi dispariţiei. Neagă sistematic contribuţia românilor la progresul şi înfrumuseţarea lumii. Faptul că românii pot aduna într-un mare volum, doar înşirând, contribuţiile lor în premieră mondială, în toate domeniile, pe Cornea nu îl interesează. Precizez că acest volum va apărea în ciuda tuturor şerpilor veninoşi. Merge până acolo încât în mod de vădită rea-intenţie se întreabă: "... dar cui - în afară de noi înşine - îi pasă, sau chiar ştie că Brâncuşi era român, ba chiar că Eliade sau Ionescu erau români?". Cu metoda lui Cornea poţi nega rostul pe lume a 175 din cele 180 de naţiuni ale lumii. Vor rămâne doar cinci sau doar una? Acest Cornea (era să zic domn, dar un om care poartă ură în suflet nu poate fi numit domn) neagă dreptul la viaţă proprie (în mod indirect) a imensei majorităţi a popoarelor lumii. Cum a început nazismul? De unde s-a inspirat? Se va trece într-o altă etapă a internaţionalismelor?

Îi sfătuiesc pe toţi cititorii ca orice text să îl citească întrebându-se: cine vorbeşte, cui vorbeşte, ce vrea, de unde-i vin vorbele şi dacă de la toţi vrea acelaşi lucru. În acelaşi timp, atenţionez asupra faptului că în istoria omenirii, indiferent de naţia din care a făcut parte, nu a existat nicio valoare autentică să nu fie mândră de originea ei şi să nu promoveze mândria şi demnitatea naţiei sale. Ceilalţi cu pretenţii şi cu ură? Eiusdem farinae!