Revoluţia maghiară de la 1848, socotită unul din cele mai importante momente din istoria Ungariei, a dus la izbucnirea primului război civil între români şi maghiari. Mulţi istorici sunt de părere că duşmănia între cele două popoare ar fi început o dată cu introducerea punctului 12 în proclamaţia revoluţionarilor maghiari în care se cerea "alipirea Ungariei la Transilvania". Din cauza acestei formulări greşite, am putea considera că Ungaria a fost parte componentă a Transilvaniei şi nu invers. Flacăra revoluţiei s-a aprins în Sicilia Revoluţia de la 1848 a început în Sicilia la începutul anului. Se spune că urmaşii revoluţionarilor sicilieni sunt cei care au pus bazele oganizaţiei mafiote de aici. Tinerii burghezi s-au ridicat pe rând la luptă, în februarie - în Franţa, în martie - în Austria şi Ungaria. După adunarea revoluţionarilor din data de 13 martie de la Viena, tinerii burghezi maghiari au organizat la rândul lor o adunare la Budapesta în 15 martie. Cu toate că manifestarea nu s-a bucurat de o prezenţă foarte mare, revoluţionarii maghiari au reuşit în zilele următoare să adune în jurul lor tot mai mulţi tineri, iar revoluţia a început şi în celelalte oraşe importante ale Ungariei, şi implicit în Transilvania. Oradea este unul din oraşele transilvane în care ungurii s-au organizat destul de repede. Astfel, în centrul oraşului, a avut loc o manifestare organizată de membrii Falangei Liberale din Oradea, condusă de Odon Bothy. Adunaţi cu steagurile maghiare, revoluţionarii s-au îndreptat spre clădirea primăriei. Aici au schimbat conducerea oraşului, iar după câteva ore, şi pe cea a judeţului. 9 mai- românii ies în stradă Nici românii din Oradea nu au stat cu mâinile în sân. La început, burghezia românească din Oradea a fost alături de maghiari. Cele două tabere au fost despărţite însă de punctul 12 al proclamaţiei de la Budapesta, în care se stipula că Transilvania rămâne parte a Ungariei. Românii doreau să se unească cu Ţara Românească şi cu Moldova. Aşa a început primul război civil între români şi maghiari. "La 9 mai, românii au organizat, la rândul lor, o manifestare în centrul oraşului. Participanţii au cerut ca românilor să li se acorde mai multe drepturi, în principal, din punct de vedere cultural. Românii, din care făceau parte membri importanţi ai clerului local, burghezi, avocaţi şi medici, au cerut, printre altele, înfiinţarea în oraş a mai multor şcoli cu predare în limba română", spune profesorul Viorel Faur. Un general pentru Oradea Revoluţia maghiară a fost înăbuşită în 1849. În luna august austriecii au ajuns şi la Oradea unde au instalat o conducere militară. Şeful judeţului a fost instalat generalul Branhoff. Acesta a înfiinţat un tribunal militar în interiorul actualei Cetăţi. Aici au fost judecaţi toţi revoluţionarii, atât cei maghiari, cât şi cei români. În timp ce majoritatea revoluţionarilor maghiari au fost pedepsiţi la ani grei de temniţă, unii fiind executaţi, românii au fost iertaţi. Austriecii au ţinut cont că românii au conlucrat cu ei în speranţa că îi vor putea alunga de la putere pe revoluţionarii maghiari. Vin ruşii! Printre cei executaţi se numără şi ofiţerul Kazimierz Rulikowsky, care sosise la Oradea alături de 100.000 de ruşi ceruţi în ajutor de autorităţile austriece. Rulikowsky a dezertat din armata şi a trecut de partea revoluţionarilor. Când aceştia au fost învinşi, Rulikowsky a căzut în mâinile austriecilor care l-au executat. După câteva zile, au fost executaţi şi cei 13 generali din armata maghiară care au trecut şi ei de partea revoluţionarilor. Deşi maghiarii fac mare caz, considerându-i eroi ai lor, din cei 13 generali doar unul, Nagy Istvan, născut la Oradea, era de origine maghiară.