Aşteptate, pregătite şi dezbătute în tot felul au venit şi au trecut şi alegerile europarlamentare, lăsând în urma lor dispute, intrigi, dar mai ales o nebuloasă a siguranţei cetăţeanului de rând, care, mânat de dorinţa de mai bine, a votat şi el cum a crezut de cuviinţă. Alţii nu s-au obosit s-o facă, indiferenţi sau neîncrezători în cei propuşi, siguri fiind că-i totuna dacă votează sau nu.

Ei bine, la drept vorbind, câţi dintre cei propuşi a fi votaţi sunt cunoscuţi de către electorat sau câţi sunt cu adevărat demni de a ne reprezenta ţara într-un for european? Uneori sunt tentată să le dau dreptate scepticilor - cum poate un Frunda sau Tokes să reprezinte un popor, o ţară pe care în repetate rânduri au renegat-o, au ponegrit-o în fel şi chip?! Până când lupii vor fi paznici la stână? E revoltător faptul că, certe fiind ieşirile înveninate şi ostile la adresa ţării noastre ale celor doi "lupi", au rămas, totuşi, nepedepsiţi, ba mai mult, au ajuns să ne şi reprezinte!
Vor spune unii: sunt reprezentanţii etniei maghiare. Ei bine, această etnie nu se aliază unor asemenea personaje, nu le împărtăşesc calomniile şi manevrele de dezbinare, oamenii cinstiţi şi de bună-credinţă îşi dau seama că cei doi (mai sunt şi alţii) o fac pentru propriile lor interese, pentru a-şi apăra "reputaţia", dar mai ales averile substanţiale acumulate după '89.
Iată că ajungem de unde am pornit şi, ca într-un joc de-a "baba oarba", ne învârtim fără a vedea realitatea, ignorând simţul dreptăţii şi mergând orbeşte alegem greşit tovarăşul de drum, un joc la nimereală în care "pipăim" doar democraţia, minţindu-ne că este cea adevărată.
Adevărul - chiar dacă doare - este că, într-o ţară minunată, iubită şi bogată, domină o democraţie prost înţeleasă, goana după înavuţire, demagogia unor politicieni de mucava, interesele personale şi meschine, minciuna şi corupţia.

Dar cum românul, prin natura sa, este un om harnic, răbdător şi cu credinţă în Dumnezeu, mai devreme sau mai târziu, va şti să-şi "scuture căpuşele" şi va merge demn mai departe.