Huliganii sunt aceiaşi peste tot, atât în Regatul Unit, cât şi în România, diferenţa constând în faptul că unii îşi preaslăvesc regina, în timp ce alţii îşi înjură preşedintele.

Au speriat lumea, burtoşi, cu berea în mână, cu căpăţânile rase, gata oricând să arunce cu scaune sau cu sticle în poliţişti şi suporterii adverşi, pe care îi consideră inamicii lor. Cântă "God save the Queen", cu voci antrenate în pub-urile Londrei. Sociologii, pentru că "hooligans" au devenit un fenomen, pun cântecele patriotice din repertoriul lor şi actele de violenţă pe seama faptului că războiul a lipsit în ultima vreme britanicilor. Peste toate aceste speculaţii rămâne însă o certitudine, huliganii englezi îşi respectă regina şi o slăvesc.
Dacă l-aş întreba pe preşedintele Traian Băsescu de ce crede că a fost înjurat sâmbătă de 4000 de oameni pe stadionul Giuleşti, răspunsul ar cuprinde fără îndoială cuvântul "huligani". Şi celebrul "hă, hă, hă" ar lipsi probabil, având în vedere faptul că la partida Rapid-Pandurii Târgu Jiu, în peluza nouă din Giuleşti, construită, ca o ironie a sorţii, chiar în mandatul său de ministru al Transporturilor, a avut loc cea mai evidentă revoltă împotriva preşedintelui Traian Băsescu.
Pentru a găsi adevăratele motive ale înjurăturilor, preşedintele României ar trebui să ştie că Regina Angliei nu stă niciodată la Tribuna a II-a, cu fularul la gât, că nu vine la stadion cu maşina particulară în goana după popularitate, că nu bea şpriţ la Golden Blitz cu patronul lui Chelsea, Roman Abramovici, că nu determine interzicerea unei campanii anti-rasism pentru că numise cu o săptămână mai devreme o ziaristă "ţigancă împuţită", că îi unge "Sir" pe Alex Ferguson şi Bobby Robson şi nu acordă medalii de merit bucătarilor şi masorilor echipei naţionale. Şi nici unui arbitru care a întrerupt un meci pentru că a fost lovit cu o brichetă în cap.
Pentru ca la alegerile de la anul suporterii ăia consecvenţi care încă se mai duc la vot din peluza României să scandeze "God save Băsescu", preşedintele ar trebui să facă tot posibilul ca aceştia să uite de casa din Mihăileanu, de prietenii asfaltului sau de "găozarii" sau "ţiganii" ziarişti.

Şi pentru că ultrajul se numeşte tot ultraj chiar şi atunci când în discuţie este preşedintele, pentru a se evita astfel de scene ar trebui aplicate legile. Aşa cum Anglia, prin acest procedeu simplu, a reuşit din anii '80 şi până în prezent să stăpânească un fenomen de zeci de ori mai periculos decât huliganismul autohton.