Rostind câteva adevăruri simple, Comisia Europeană şi-a depăşit în mod salutar prerogativele ca să salveze un om, pe Daniel Morar, din malaxorul aberant pornit de adversarii DNA. Până la urmă, da, oamenii fac instituţiile. Nu există instituţii eficiente în sine, ci conducători puternici sau slabi, profesionişti sau ageamii, curajoşi sau fricoşi, liberi sau controlaţi, sub care lucrurile merg bine sau prost. Teoria că o instituţie funcţionează când dovedeşte că nu depinde de oameni operează cu o sinistră fraudă logică. Bunul simţ spune că schimbi un conducător apreciat ca performant doar dacă vrei să distrugi o instituţie.

Raportul UE, cu toate laudele aduse DNA, a lăsat totuşi o portiţă, forţată cu berbecele argumentelor aberante de către unii politicieni de la PNL şi PSD, de unii analişti-clănţăi şi chiar de ministrul justiţiei. Adică, bun, raportul a lăudat activitatea DNA ca instituţie, dar n-a zis nimic de Morar. Şi au ţinut-o aşa, gaia-mâţu, cu teorii una mai ticăloasă decât alta: Morar poate fi zburat, nu apare în raport. DNA dovedeşte că merge bine când nu atârna de un nume. La fel au spus când au executat-o pe Macovei. Nimeni nu-i de neînlocuit, nu moare justiţia fără ei, bla bla bla. L-am auzit inclusiv pe ministrul justiţiei, Cătălin Predoiu, predicând teoria asta bizară, ceea ce ridică mari semne de întrebare asupra bunei sale credinţe. Inclusiv dinspre Bruxelles vin, pe surse, astfel de mesaje ciudate.
DNA n-a performat, n-are condamnări definitive în instanţă. O porcărie de maximă rea-credinţă. Responsabilitatea pentru absenţa condamnărilor revine exclusiv judecătorilor, parlamentarilor şi Curţii Constituţionale, care au făcut totul ca să blocheze marile dosare de corupţie. Cum ar veni, analiştii-clănţăi şi politicienii văd negru acolo unde Comisia vede alb.
Spre ghinionul celor de la PNL şi PSD, spre dezamăgirea unor analişti-clănţăi şi a ministrului justiţiei, Comisia Europeană a spulberat ambiguitatea propriului său raport anunţând cât se poate de oficial că îşi doreşte ca Daniel Morar să fie reconfirmat pentru un nou mandat. Comisia şi alţi oficiali europeni experţi în anticorupţie l-au luat pe Morar în braţe. Ei, ce-i de făcut acum?
Uşor de imaginat ce urmează. Duşmanii DNA vor acuza Comisia că îşi încalcă atribuţiile, că îşi depăşeşte mandatul şi că îşi vâră nasul în treburile interne, în ţărişoara lor suverană şi profund coruptă. Da, au dreptate, Comisia a lăsat diplomaţia deoparte. Da, din fericire, ne ţine lecţii despre instituţii şi oameni. Da, îşi bagă nasul, slavă Domnului, în treburile interne. Dar o face în extremis, când România îşi distruge cu inconştienţă pârghiile statului minimal. Din acest motiv, intervenţia oficială a Comisiei Europene în favoarea lui Daniel Morar este semnificativă şi are precedente rarisime în situaţii gravisime. România şi-a cedat o parte din suveranitate acceptând să se supună regulilor UE, prin urmare, preocuparea Bruxelles-ului faţă de oameni şi instituţii din România este perfect justificată, iar intervenţia externă, necesară în situaţii-limită.

Oficialii UE au mai intervenit direct, lăsând diplomaţia la Bruxelles, în Parlamentul României, atunci când deputaţii forţau intrarea în vigoare a unui Cod Penal şi de Procedură Penală mutilat cu premeditare. Experţii europeni au mers până în Comisia Juridică, să le explice avocaţilor marilor penali din România că nu pot transforma o ţară membră UE în raiul infractorilor de pretutindeni.

Pe tema anticorupţiei, primul care a atârnat diplomaţia în cui a fost Michael Guest, fost ambasador al Statelor Unite la Bucureşti. Şi atunci, pe vremea guvernării Năstase, ca şi acum, marea corupţie era problema numărul unu. Atunci însă, DNA alerga, cel mult, după controlori de tren ocolind cu grijă "big fish", cum le spunea Guest, pentru că era condusă de un şef slab, fricos şi cam ageamiu, adică perfect. Recapitulaţi în gând numele politicienilor trecuţi pe la DNA sub Morar şi veţi înţelege de ce trebuie musai trimis acasă.

P.S. Ministrul justiţiei, Cătălin Predoiu, nu-l mai poate schimba pe Morar fără să-şi ia adio de la Bruxelles. Sau îl ţine încă patru ani, dar pleacă el a doua zi din minister. Din această dilemă, avocatul-ministru nu va putea ieşi...