Am aşteptat cu o curiozitate reţinută discursul lui Orbán Viktor, pariind în sinea mea că nu va adăuga prea multe la teoria populistă pe care o livrează  de ani buni şi care îi asigură, iată, o îndelungată domnie şi o bună imagine în ţările vecine unde trăiesc minorităţi maghiare. M-aş fi declarat însă uluit dacă un singur lider mioritic ar fi reuşit să-i dea o replică pe măsură.

La întâlnirea de la Tuşnad premierul Orbán a ţinut un discurs de vreo două ore în care şi-a transmis mesajul, viziunea sa asupra viitorului Ungariei, al maghiarimii, a executat perfect câteva derapaje rasiste, s-a abţinut să bată toba autonomiei pe criterii etnice (dar a recuperat imediat subiectul Tőkés László), ne-a arătat pisica vopsită în culorile curcubeului şi a numărat mai multe înmormântări decât botezuri. Bineînţeles, nu a lipsit subiectul migraţiei, a gardurilor ridicate la graniţe, a decadenţei occidentale (apropo, Orbán e sigur că în epoca migraţiei ilegale, Occidentul şi-a luat picioarele în spinare şi s-a mutat în Europa Centrală, stabilindu-şi capitala la Pesta, iar în locul rămas gol a apărut un postoccident metis şi anticreştin). Cât despre mizeria debitată cu încrucişarea raselor, este de-a dreptul halucinantă şi a fost taxată rapid de Frölich Róbert rabinul șef al Ungariei, într-o postare pe pagina sa de socializare: „Multe rase diferite populează planeta noastră. Însă pe două picioare, lucrând, vorbind și uneori gândind există doar o singură rasă pe pământ: Homo Sapiens Sapiens. Această rasă este una și indivizibilă.”

În mod evident Orbán are însă dreptate când spune că trăim timpuri în care se rescriu relaţiile internaţionale, iar el se străduieşte să îşi înscrie ţara pe o traiectorie favorabilă. „Lumea se schimbă radical, este în schimbare, iar în cadrul acestei schimbări, se modifică fundamental și liniile de putere geopolitică”, afirmă el, completând că, în acelaşi timp este vorba şi de o competiţiei între Vest şi Est, iar el încearcă să devină un mediator între civilizaţii prin consolidarea unui stat competitiv. A identificat corect momentul, dar nu prea a dat soluţii cum va şi reuşi să facă acest lucru, din moment ce discursul său este unul antisistem european, iar Ungaria nu se află nicidecum sub un asediu internaţional, ci mai degrabă într-o autoizolare, tocmai din cauza politicii externe şi interne dusă de Orbán.

Premierul ungur a confirmat din nou că starea de conflict cu toată lumea este cea din care îşi extrage forţa vitală în politică şi este cea care îl menţine la putere de atâta vreme. Cum de prinde acest mesaj chiar şi la minorităţie maghiare din ţările vecine Ungariei, ţări cu o direcţie şi o loialitate europeană mult mai bine conturată? În primul rând este perceput de către maghiari drept un lider cu viziune care alocă resurse importante pentru comunitate. A intervenit direct în sistemul de educaţie românesc, unde liderii maghiari au făcut presiuni şi au reuşit să enclavizeze şcolile, eliminând secţiile maghiare din şcolile româneşti. Apoi, a manipulat cu inteligenţă mass-media de limbă maghiară, care a purtat în exclusivitate mesajele sale propagandistice, astfel că minoritatea a devenit una după chipul şi asemănarea sa. Vă mai amintiţi cazul de la Ditrău de acum vreo doi-trei ani, când nişte brutari srilankezi erau gata să fie linşaţi?! În acest moment, formaţiunea reprezentativă a maghiarimii, UDMR, este practic obligată să danseze după ceardaşul comandat de Orbán jupânul, altfel riscă să-şi piardă definitiv electoratul. UDMR este la remorca FIDESZ, iar din acest punct de vedere se poate spune că Orbán este la guvernare şi în România. Ai cărui lideri nu sunt capabili să-i dea o replică pe măsură, nu două ore cât a vorbit Orbán la Tuşnad, ci măcar 12 minute în care să nu facă şi febră la mâini de atâta elocvenţă. Acesta este adevărul trist care trebuie să ne pună pe gânduri: avem nişte lideri mediocri, incapabili de un discurs articulat, darămite de o viziune explicată logic şi coerent pe următorii 10 ani măcar. Ai noştrii Ciucălăi, Câţi sau Ciolaci, Daea cu oaia, Stăneşti, Simioni, Druleşti şi tot soiul de sinecurişti băgaţi la înaintare, nu sunt în stare să discute despre vremurile pe care le trăim, cel mult pot articula papagaliceşte o poezie de gâgă despre pensiile speciale, inflaţie sau preţul energiei, după care trebuie să înghită un hap pentru dureri de cap. Replica baronului roşu oltean, Paul Stănescu, adresată lui Orbán e dovada că atâta pot nenicii ăştia expiraţi de pe vremea lui Gheorghiu-Dej, când erau încă tinere speranţe uteciste!

Dezastrul cel mare pentru noi este patronat însă la vârf, acel vârf imens şi plin de sine, cât un şifonier burduşit cu toalete al doamnei Carmen. Care tace plin de importanţă şi înţelepciune, am crede, dacă nu ar fi evident pentru toată lumea că împăratul e gol. Şi, Doamne-fereşte, dacă la anul ajunge şef la NATO, taman la ţanc pentru ca unchiul Trump să scoată apoi SUA din alianţă?!