"... După mai multe examinări şi efectuarea unor măsurători, monumentul funerar Gojdu din cimitirul Kerepesi, Budapesta, a fost demontat şi adus la Oradea miercuri, 24 iulie 1996: "într-o stare de degradare vecină cu destrucţiunea, în vederea restaurării". (Crişana 30 iulie,1996, pag.1).

"... La sesizarea că se năruie vechiul Monument (Cripta) al lui Emanuil Gojdu, din cimitirul Kerepesi din Budapesta, intelectualitatea din Oradea a fost prima care a iniţiat măsuri de reproiectare a noului monument, cu studii după arhitectura vechiului monument. Fostul director al Bibliotecii Judeţene "Gheorghe Şincai" din Oradea, dr. Constantin Mălinaş, este personalitatea al cărei nume va rămâne istoriceşte legat de amintirea marelui mecena român, prin acţiunile ce avea să le întreprindă pentru restaurarea Monumentului. Un grup de la Inspectoratul de Poliţie Bihor, condus de generalul Lazăr Cârjan, respectiv specialişti de la firmele orădene S.C. Domus şi S.C. Precon S.R.L., s-a preocupat de măsurători, de demontare şi de transport. Pentru refacere, monumentul a fost distribuit pe părţi la "Înfrăţirea", Stimin şi, ulterior, la U.A.M.T. Drumurile în toate direcţiile, cheltuielile, n-au fost un impediment pentru inimoşii orădeni (Revista "Familia Română" - Oradea,1996). Când, cu speranţa europeană în inimi, cu lucrările de mai sus terminate, când să vină rândul dreptăţilor istorice la împlinirea "Testamentului Gojdu", hopa: intervin "frunţile" cele mari! Guvernul României şi Guvernul Ungariei vin cu "acorduri", negocieri, din care, practic, se ajunge la încălcări de drepturi testamentale, fraţii europeni dorm, culturnicii noştri, şi mai şi, numind pământul românesc "fecală", iar ungurii, ce să facă, dacă primesc de-a gata, pe tavă, miliardele lui Gojdu?
- "Actul politic, care constituie un mare merit pentru Emanuil Gojdu, este memorabila cuvântare, pe care a ţinut-o în Casa Magnaţilor, unde era unul dintre reprezentanţii românilor, în şedinţa din 19 iunie,1861, afirmând: "dânsul este cetăţean credincios al patriei maghiare, dar, totodată, îşi iubeşte fără margini naţiunea sa! Aprecierea obiectivă a istoriei trebuie să fie ca Emanuil Gojdu, prin sentimentele sale, prin manifestările sale politice, ca şi prin celebrul său testament, s-a arătat a fi un om de excepţie, un om al faptelor sale şi un bun român. ... Noi şi generaţiile următoare avem obligaţia de a ne reaminti permanent de Gojdu. Aniversarea de astăzi credem că se scrie pe acest drum!" (dr. Maria Berenyi - cuvânt rostit în octombrie, 2002).
- "Sărmana mea naţiune românească! Cât de suferitoare mai eşti! Cum te maltrata nedreptatea! Multe şi grele sunt durerile tale! De ce nu pot, Doamne, să mai am o viaţă pe acest pământ, să o consacru naţiunei mele, să ajut a-i vindeca rănele seculare?" (Emanuil Gojdu, în ultimele zile de viaţă)
- "Sper că Guvernul României nu va da dovadă de naivitate şi se va delimita de asemenea încercări de a se păgubi ţara noastră de un drept şi bun care îi aparţine. Nimeni nu are dreptul istoric, moral sau juridic de a face o asemenea renunţare, deoarece patrimoniul Fundaţiei Gojdu este de speţă privată, care are un succesor pus în testament!" (dr. C-tin Mălinaş - Oradea)
- La ce finalitate dezastruoasă s-a ajuns astăzi în problema Testamentului lui Emanuil Gojdu vedem cu ochii noştri, fără a crede că ar fi fost posibil un astfel de deznodământ şi naivitate din partea Guvernului României. Încă se cere o justificare a motivelor ce au determinat o asemenea decizie. Ce scopuri, griji, speranţe de viitor, obligaţii, forţe exterioare sau alte forţe au impus Guvernului român să accepte o asemenea nelegiuire?"
Dar până şi cheltuielie financiare ale firmelor orădene cu refacerea după arhitectura veche a noului Monument Gojdu, reaşezat în cimitirul Kerepes din Budapesta, au ajuns a fi nesocotite şi trecute în costul contribuabilului român, aşa, de dragul politicii? Dar ce politică e asta? Aşa se poartă grija faţă de Patrimoniul românesc, ba încă şi cu dovezi testamentare în mână? Vai de zilele prezentului nostru!". Aud că nici frontiera cu România nu o vor guvernanţii maghiari să devină europeană, liberă pentru români! Dar ei vor să mănânce o halcă din trupul României, iar pe străinii de la conducerea română îi doare-n cot. Vând şi Castelul lui Vlad Ţepeş, vând orice, că doar nu le aparţine! Au vândut imediat după "revoluţie" şi elicopterul lui Ceauşescu. Francezii l-au construit pentru circa două milioane de dolari, "dar ai noştri" l-au dat cu cincisute de mii, că-s tari la comerţ. Ar putea Parchetul Justiţiei observa, aşa, din curiozitate, în ce bancă s-au depus şi aceşti bănişori! Multe mai sunt de făcut şi îndreptat în noua Uniune Europeană, după cum se vede!