Este clar pentru orice minte normală că viaţa oricărui om este sacră. Evoluţia populaţiei umane a depins la începuturi de factori naturali, de abundenţă sau foamete şi de epidemii, dar în ciuda tuturor vitregiilor ea a crescut continuu. Estimativ, în anul 6000 î. Hr. erau 5 milioane de oameni pe toată planeta. În 5.000 erau 10 milioane, în 4.800 î. Hr. erau 20 de milioane, în jurul anului naşterii lui Hristos erau cam 250 de milioane. Astăzi suntem peste 6,5 miliarde. Este clar că suprafaţa uscatului cultivabil de pe planetă are o limită care nu poate fi depăşită, limită care, la rându-i, limitează cantitatea de hrană produsă. Şi apele oceanului planetar au un cubaj fix şi pot produce o cantitate calculabilă şi fixă de hrană. Aceasta înseamnă automat că planeta poate hrăni doar un număr limitat de guri. În ritmul creşterii demografice actuale peste trei generaţii ne putem aştepta să atingem 15 miliarde. Poate Pământul hrăni atâta populaţie? Mă tem că atingem, istoric vorbind, destul de repede o limită peste care nu se poate trece. Ce a făcut omenirea ca să facă faţă creşterii accelerate de necesar alimentar? Într-o primă fază, continuând şi azi, a practicat o agricultură extensivă, tot mai extensivă, tăind pădurile, până am ajuns în situaţia de a începe distrugerea conţinutului protector al atmosferei terestre. A continua aşa înseamnă a ne sufoca noi pe noi înşine. Concomitent industrializarea a dus la punerea în pericol a stratului de ozon, expunându-ne unor ucigaşe influenţe cosmice. A continua aşa înseamnă a pune în pericol de extincţie toate formele de viaţă de pe Pământ. În a doua fază, continuând la fel şi azi, a început să se practice o agricultură intensivă, pentru a creşte producţia de alimente la hectar. Aceasta înseamnă pentru vegetaţie îngrăşăminte, erbicide, insecticide, otrăvuri pentru rozătoare etc...Toate intră în sol, iar de aici în pânza de apă freatică pe care o bem, în legumele, fructele şi cerealele pe care le mâncăm etc... Creşterea animalelor în mod industrial presupune aceleaşi abordări. Producţia industrială a alimentelor şi conservarea lor aduc alte şi alte substanţe nenaturale pentru care corpul nostru nu are mecanisme de apărare. Care este rezultatul? În 1907 Alzheimer descrie boala demenţială care îi poartă numele. Atunci 3 cercetători din Germania şi Italia abia au găsit 6 cazuri în 3 ani pentru a completa descrierea. Astăzi în lume există peste 46 de milioane de bolnavi Alzheimer. În judeţul Bihor, până în 1993 a avut o evoluţie cvasi în platou cu mici variaţii anuale. Între 1993 şi 2006 numărul bolnavilor Alzheimer s-a triplat, iar acum tindem să avem de 4 ori mai mulţi. Ce s-a întâmplat? Înainte de 1989 aveam o alimentaţie săracă, dar ecologică. La ruptură s-au deschis graniţele la societăţii de conum. În doar trei ani incidenţa bolii a explodat. Nici un alt parametru medical, social şi psihologic care ar fi putut influenţa această explozie nu a suferit modificări. Doar alimentaţia neecologică. Ferice de cei care mai pot consuma alimente de la ţăranii care nu au acces la tot felul de chimicale. Diabetul a urmat aceeaşi curbă. Unele cancere la fel. Dar plătim pentru tot cea ce neglijează sau încalcă natura. A lăsa un copil înainte de 6 ani, înainte de maturizarea specifică, în faţa ecranului, a oricărui fel de ecran, înseamnă a-i creşte de 2-3 ori şansa ca toată viaţa să poarte ochelari. În continuare copiii de la ţară, cel puţin unii, care nu vor avea părinţi proşti să-i ţină la poveşti pe ecran sau de asemenea jocuri şi îi vor lăsa, ori trimite, să se joace pe afară, cu alţi copii, vor fi mai sănătoşi decât cei de la oraş, aproape condamnaţi la poveşti şi jocuri în faţa ecranelor. Din cauza poluării, în rândul populaţiei numărul  alergiilor a crescut de câteva ori. Cei care au atentat sau atentează la parcurile unui oraş atentează la sănătatea tuturor locuitorilor săi. Pe ecran suntem manipulaţi de tot felul de interese şi agresiuni economice. Ni se spune ba că toare cărnurile roşii sunt "poluate" de chimicale, ba invers că roşiile de cauciuc, ardeii de plastic etc.... Adevărat este că nici o carne de animal crescut în condiţii ecologice, consumată în cantităţi rezonabile, nu este pericol pentru sănătate. Din contră vegetarianismul aduce o mulţime de boli. Noi suntem omnivori. La fel, legumele şi fructele. Sunt pericol dacă sunt produse industrializat, chimicalizat şi sunt sănătoase dacă sunt produse ecologic. La un moment dat, într-o capitală nordică, la un hotel de 4 stele, aşteptând la recepţie, văd un bol cu mere. Nişte mere pe care după aspect, mici, cu cicatrici, cu forme foarte neregulate, niciun ţăran nu le-ar oferi spre vânzare. După cazare am coborât în vecini, unde văzusem un magazin de fructe. Erau de toate felurile şi de toată frumuseţea. Le cumpăr pe care mi le doresc şi, intrând în hotel, rău de gură, pentru că aşa m-am născut, mă duc şi o întreb pe recepţioneră ce-i cu acele mere prăpădite. Recepţionera a văzut ce cumpărasem şi mi-a spus: "Fructele dumneavoastră frumoase sunt pentru oamenii fără bani care nu îşi pot cumpăra sănătate. Fructele urâte de lângă mine sunt pentru oamenii cu bani, care îşi cumpără sănătate". Ajuns sus mă tot uitam la fructe: să le mănânc, să nu le mănânc... Le-am mâncat, dar a doua zi când m-am întors în hotel mi-am luat mere urâte din bol şi le-am dus sus în cameră. Învăţasem ceva.