Era seară. Ploua rar şi mărunt. Traversam Piaţa Centrală din Timişoara, cam pe la 50 m de Operă. Deodată auzul îmi este izbit de strigăte, care veneau dinspre Operă: "Demnitate! Vrem demnitate! Redaţi-ne demnitatea!".

Nu îi observasem. Când plouă, oricât de rar, atenţia nu îţi este atrasă de peisaj. Erau cam 25-30 de persoane îmbrăcate adecvat ploii, cu lozinci care aveau acelaşi conţinut. Nu ştiu ce aşteptau, ce ocazie spre a se face auziţi, dar sigur nu dădeau un spectacol ploii. Probabil la Operă urma/urmau să sosească... fie şi doar spectatori. Nu cereau ceva drepturi, nu cereau locuri de muncă, nu cereau salarii. Erau cu mult mai profunzi. Cereau condiţia morală necesară, care putea garanta locuri de muncă, salarii şi echitate. Dacă analizezi puţin lucrurile, ajungi la concluzia că fără demnitate un popor se scufundă în laşitate, mizerie morală, sărăcie şi tot ceea ce urmează. Unde să ne fie demnitatea, când fost prefect, şef de filială judeţeană de partid, senator în Senatul României este un brunet, fost puşcăriaş, care pe vremea lui Ceauşescu furase 4 saci de grâu, căraţi în spate. Ce cultură şi ce morală poate avea cel ce fură sacul cu spatele? Câţi ca el în Parlamentul României, unde se pare că un mare procent (în vechiul parlament la un moment dat erau 20%) sunt penali cu dosare sau posibile dosare penale? Iar partidele nu au bunul simţ şi demnitatea de a se lepăda de ei. Ce demnitate poţi să ai, când oficial directorul instituţiei vinde Pavilionul României, steagul şi emblema sub care circulă navele româneşti, câte or mai fi. Îl vinde unui cipriot. Câte otrăvuri ne-au venit din această insulă perversă cu etnici care au trişat o lume întreagă. Dar, în fine, sub pavilionul ţării noastre, simbol naţional, escrocul cipriot poate angaja nave de terorişti, nave care fac negoţ ilegal cu arme, nave transportoare de droguri, nave - fabrici de medicamete false etc... şi toate se pot răsfrânge asupra ţării sub al cărui pavilion privatizat circulă nava. Dar pavilionul este un simbol naţional, care prin Constituţie n-ar trebui să poată fi înstrăinat. Culmea e însă altceva. Cel care a făcut publică ticăloşia a fost dat afară, iar cel ticălos a fost înaintat în funcţie, la Bucureşti. Înseamnă că i se pregătesc, sau i se pregăteau României situaţii de penibilitate, de murdărire a imaginii, de satanizare a românilor. Dar aceasta mai înseamnă că promovările în structurile de decizie ale statului român nu sunt dictate de români şi de instituţii româneşti, deoarece poţi accepta ideea că poate fi găsit un ticălos, care să vândă un simbol naţional, dar este greu să accepţi că există şi super-ticălosul român, care să-l premieze pe ticălos. Ce demnitate poţi să ai când prim-ministrul tău se duce la sinistra închisoare, unde simbolul credinţei ortodoxe româneşti, Constantin Brâncoveanu, a fost asasinat, i s-a tăiat capul, lui şi întregii lui familii, capetele copiilor au fost puse în suliţe şi plimbate pe uliţele Istanbulului, iar în numele prieteniei româno-turce premierul pune o placă de umilă aducere aminte: "Aici a fost...". Câtă lipsă de demnitate! Câtă nedreptate! Brâncoveanu a fost cel mai mare român al tuturor timpurilor. Fără sacrificiul lui, Ţara Românească s-ar fi musulmanizat, ar fi devenit Bosnia românilor, Transilvania s-ar fi catolicizat (românii), iar moldovenii ar fi devenit tot mai pravoslavnici. România ar fi fost imposibilă şi ca idee. Iar tu, prim-ministru, vii să tragi o flegmă în capul credinţei poporului tău şi a celui mai mare dintre fiii săi! Jalnic! Cine îl consiliază pe acest prim-ministru? Calea Victoriei se numeşte aşa deoarece pe ea au defilat trupele române învingătoare, venind de la Plevna, unde îi bătuseră pe turci. Ei bine, turcii nu s-au lăsat până când nu şi-au pus cireaşa pe tort. Au pus bustul lui Atatürk pe Calea Victoriei. Colonelul Cerchez, cel căruia i s-a predat comandantul armatei turceşti, Osman Paşa, nu are nici un bust pe Calea Victoriei. Dar cei peste 10.000 de morţi? Pe Băsescu, atunci primar general, cine l-a consiliat? Unde i-a fost demnitatea? Când în faţa întregii naţiuni, aproape zi de zi, pe ecrane liderii politici ai ţării se muşcă de fund ca nişte ursari, fără pic de ruşine, cum să ai demnitate? Sunt incapabili să gândească ceva despre viitorul României. Ei ştiu doar să-şi plaseze flegme în cap unii altora. Putem continua mult şi bine cu exemplele. O poate face oricine. De reţinut că între popoare, exact ca între indivizi, dacă ai demnitate, te respectă toată lumea, dacă nu o ai, te dispreţuieşte şi te marginalizează. Un popor de naivi a crezut. Un popor de naivi a crezut în glasul democraţiei. I s-a spus: "Închide ochii şi deschide gura, îţi vom da bomboana democraţiei!". Ca unui copil. Pe urechi i-au turnat lozinci demagogic-democratice, iar pe gât i-au turnat iluzii mincinoase. Popor naiv, închide odată gura şi deschide ochii! Ai încredere doar în tine! Multe din credinţele în cele omeneşti sunt şi ele trecătoare ca oamenii. Ceea ce astăzi este adevărat, mai ales dacă te urcă pe valul clipei, mâine poate fi fals ori chiar periculos. Singura credinţă care rămâne adevărată este credinţa în tine şi în steaua ta, care face parte şi depinde de cerul patriei tale.