Nimeni nu va putea nega vreodată zicala franceză "Cine se aseamănă se adună", ea va rămâne eternă. Avem şi noi românii o zicală plină de înţelepciune "Corb la corb nu-şi scoate ochii", cea ce în esenţă, dar mai metaforic, (românul s-a născut poet!) este cam acelaşi lucru.

Aceste zicale mi-au trecut fără să vreau prin minte când am vrut să analizez iniţiativa parlamentarilor de a elibera toţi puşcăriaşii până la o condamnare de şapte ani de detenţie. Poiana politică românească este populată de personaje care se cred genii, tot atât de justificat precum bietul schizofren care se crede Napoleon. Îmi cer scuze de la oamenii adevăraţi care fac politică, dar aceştia sunt puţini şi imaginea globală este dată de dalmaţieni. Ei bine, ceea ce gândesc aceste biete personaje care se cred "isteţe" ori "geniale" în raport cu românii cei mulţi şi ceea ce au iniţiat în ultimul timp te uluieşte. Să reluăm eliberarea puşcăriaşilor. În ţară sunt peste 36.000 de puşcăriaşi, cam 1.895 la un milion de locuitori faţă de 2,5 milioane la americani. Cam 6.250 puşcăriaşi la 1 milion de locuitori (de peste 3 ori mai mulţi pe un milion). Din aceştia 36.000 de puşcăriaşi români 20-25.000 dacă nu mai mulţi au o condamnare de până la şapte ani, deci ar fi eliberaţi de parlamentarii geniali! În afara celor cu infracţiuni economice ("de birou") se ştie de când lumea că hoţul rămâne hoţ, tâlharul - tâlhar, violatorul - violator, agresivul - agresiv, criminalul - criminal. Adică eliberaţi toţi aceştia ar produce peste 20.000 de hoţii, tâlhării, înjunghieri, violuri şi crime! Ce frumos cadou au gândit parlamentarii pentru poporul român! Au vrut să-l ofere românilor de Crăciun. Au anunţat că îl amână până de Paşti. Stai şi te întrebi: dacă nu sunt capabili să gândească, ce mama dracului caută acolo, dacă ştiu şi nu le pasă, nu cumva ne-am ales călăii? Dreptul pe care l-am dat de a impune legi este securea lor. Încă odată îmi cer scuze de la cei mai puţini parlamentari, oameni întregi şi bine intenţionaţi. În plus, dacă crocodilii sunt miloşi (cu cine!?) nu s-au gândit ce face un puşcăriaş eliberat, fără nici un ban, iarna, fără loc de muncă, fără măcar bani de mâncare, unii fără acoperiş etc... Îi obligă să intre din nou în puşcărie, lăsând 20.000 de victime printre oamenii cinstiţi, sau după ce vor oferi poporului român surprize şi emoţii vor fugi în Germania, Franţa sau Anglia şi ne vor îngroşa imaginea. Păi dacă parlamentarii vor binele puşcăriaşilor, de ce nu le gândesc o soluţie care într-adevăr să le facă bine. Prin muncă. Nu obligată. La cerere şi sub semnătură. Celor care ar vrea să lucreze să li se ofere această ocazie. Există proiecte sau se pot elabora, de la drumuri la irigaţii, săpat de şanţuri etc... alte munci. Ar fi cea mai ieftină mână de lucru. Le-ai da salariul minim pe economie (700 lei/lună, le-ai da, desigur, normă obligatorie lunară care să condiţioneze salariul. Dar, aceasta ar însemna să le deschizi un cont în bancă, pe care să îl poată folosi la eliberare. Acest salariu minim de 7 milioane (bani vechi) pe lună ar însemna pentru 3 ani de detenţie ca la eliberare să aibă 252 milioane lei vechi, la 5 ani 420 milioane, la 7 ani 588 milioane. Şi dacă le-ai scădea din acest salariu banii pentru hrană şi cazare (paza fiind plătită de stat) tot ar rămâne cu mai mult de jumătate din sumă şi ar fi ceva pentru ei. Ar avea cu ce să înceapă viaţa. S-ar putea gândi la o viaţă cinstită! În plus, zacerea în viermuială ticăloşeşte, iar munca educă. Se poate gândi o lege care să educe într-adevăr puşcăriaşii, să îi îndrume la muncă, să le creeze reflexul muncii şi speranţa că pot începe o viaţă nouă. Dar, de fapt ce vor politicienii? Se pare că nu le pasă nici de popor nici de puşcăriaşi.