Anul care a trecut a fost doar cu numele primul an european al României. Momentul istoric al aderării de la 1 ianuarie 2007 a fost repede îngropat sub avalanşa de scandaluri politicianiste, care au blocat conectarea societăţii româneşti pe orbita lumii civilizate. După ratarea startului european, e foarte probabil ca 2008 să confirme neputinţa clasei politice de a da semnalul integrării în fapt a României în Uniunea Europeană.


"Revelionul Aderării" închidea simbolic, acum un an, un parcurs sinuos prin tranziţie, la capătul căruia românilor li se deschideau porţile Europei. Din păcate, însă, imediat au şi venit confirmările faptului că pentru clasa politică românească altele sunt priorităţile şi în niciun caz strădania pentru racordarea ţării la UE.
Sărbătorirea separată, la intrarea în 2007, a aderării, de către preşedintele Băsescu şi premierul Tăriceanu, a devenit imaginea definitorie a anului ce tocmai s-a încheiat. Conflictul dintre palatele Cotroceni şi Victoria a cunoscut, încă din ianuarie, o turnură de un absurd care putea fi socotit comic, dacă n-ar fi fost expresia unei înverşunări iresponsabile. "Războiul bileţelelor", declanşat de Elena Udrea - rolul istoric al acestui personaj e relevant pentru afundarea în derizoriu -, a dat tonul unei spirale a înfruntării pentru putere, ale cărei prime efecte au fost ruperea, în aprilie, a alianţei D.A. şi scoaterea miniştrilor democraţi din Guvern. Simultan, lua naştere alianţa parlamentară dintre PNL şi PSD, cărora li s-au alăturat PRM, UDMR şi PC, alcătuind astfel coaliţia antiprezidenţială ce l-a suspendat, la 19 aprilie, ca urmare a iniţiativei PSD, pe Traian Băsescu din funcţie. După o lună de interimat al lui Nicolae Văcăroiu la Cotroceni, Băsescu a revenit întărit de votul zdrobitor în favoarea sa, obţinut la referendumul pentru demitere: 75% la 25%. Urmează eşecul moţiunii PD-PLD, cabinetul Tăriceanu rămânând la putere graţie susţinerii social-democraţilor. Îngrijoraţi, însă, de scăderea dramatică în sondaje şi refuzaţi la guvernare de liberali, pesediştii schimbă repede macazul şi depun propria moţiune de cenzură. Jocul în forţă pe care-l încearcă Mircea Geoană eşuează lamentabil, odată cu refuzarea atât de către Băsescu, cât şi de Tăriceanu a parteneriatului cu PSD şi căderea, în septembrie, a moţiunii, ca urmare a nesupunerii unor parlamentari social-democraţi faţă de ordinele conducerii partidului.
Circul politicianist din cursul anului a fost sancţionat dur de popor, prin cea mai scăzută prezenţă la vot din istoria electorală postdecembristă, la alegerile europarlamentare din noiembrie. Toate partidele au obţinut rezultate sub aşteptări, excepţie făcând PNL şi mai ales PLD. Al doilea referendum din 2007, cel pentru votul uninominal, organizat simultan cu alegerile, a eşuat şi el din cauza absenteismului. Rezultatele la europarlamentare au determinat repoziţionări pe scena politică: la presiunea lui Traian Băsescu, PD şi PLD fuzionează, la 15 decembrie, formând Partidul Democrat Liberal, iar PSD reia colaborarea cu PNL, tradusă prin adoptarea bugetului pe 2008.
În ciuda vânzolelii permanente a actorilor politici şi a premierelor pe care le-au provocat - suspendarea şefului statului şi cele două referendumuri - anul 2007 nu a adus niciun fapt pozitiv nou în viaţa românilor, confirmând incapacitatea actualei clase politice de a aborda responsabil problemele reale ale societăţii, după intrarea în familia europeană. E de aşteptat ca anul electoral 2008 - teoretic, cu alegeri locale în primăvară şi parlamentare în toamnă - să fie marcat de o suită asemănătoare de scandaluri, menite, în lipsa unei viziuni constructive, să smulgă in extremis voturile românilor.
Politicienii noştri sunt răspunzători pentru balamucul primitiv în care a fost îngropat primul an al României, ca membră a Uniunii Europene. Iar dacă 2007 a arătat că nu eram pregătiţi şi că nu meritam aderarea, e aproape o certitudine că 2008 va confirma că nu suntem, de fapt, în stare să spargem cercul închis şi absurd în care ne învârtim resemnaţi să pierdem mereu pe mâna noastră.