"Se pare că nu au înţeles mare lucru din democraţie", s-a confesat micului Boc preşedintele Băsescu, nedumerit de abordările şefilor partidelor care au urcat dealul la Cotroceni ca să-şi spună părerile, mirarea prezidentului arătând că dânsul înţelege democraţia într-un fel foarte personal. Pentru cine îşi făcea gânduri, în democraţia preşedintelui regulile sunt făcut totalmente de cel a cărui viaţă se confundă cu a poporului şi căruia, prin votul de la 19 mai, i s-a arătat însuşi Cel de Sus, ca lui Moise pe muntele Sinai. Adică regulile democraţiei sunt făcute de Traian Băsescu, căruia însă îi lipseşte înţelepciunea lui Moise. "Cu voia poporului român şi voia lui Dumnezeu am demonstrat tot ce era de demonstrat atât românilor, cât şi politicienilor. Politicienii trebuie să deservească poporul şi nu invers. (…) Vă garantez că ce s-a întâmplat pe 19 mai a demonstrat ca viaţa mea nu mai este a mea, ci a dumneavoastră şi trebuie să vă servesc atât timp cât sunt pe pământ", au fost chiar vorbele lui Băsescu, de Rusalii. Revenind cu picioarele pe pământ, prezidentul reconfirmat e nemulţumit că partidele care au luat 25 la sută la acelaşi 19 mai i-au spus cum văd viaţa în următorii doi ani. PSD n-ar vrea la guvernare, dar nici n-ar refuza şi ar încerca toate mările cu degetele de la ambele mâini; PD o ţine aţă cu alegerile anticipate; PNL e fals-bucuros că Băsescu - deosebit de îndemânatec în însuşirea ideilor altora - le-a preluat ideile cu uninominalul şi lustraţia. În plus, duminică seară, Tăriceanu, a cărui guvernare atârnă de un fir de păr, a făcut o demonstraţie întârziată de bărbăţie, asumându-şi răspicat catastrofa de la referendum. Tăriceanu vrea şi el consultări cu partidele, crezând că astfel va tăia într-un fel din maioneza proximei ieşiri grandioase a preşedintelui în Parlament. Deşi, impresia ultimului cuvânt este cea care contează. Întâlnirea partidelor cu Băsescu este un episod de pe urma cărora nu se vor cutremura toate cele. Urmează negocieri, apoi o altă consultare cu preşedintele. Până la urmă, nu vor toţi majoritate transparentă, "degajată" (de parcă până acum era ascunsă în gunoi), guvern stabil? Doar că unii o văd născându-se la masa verde şi alţii (acelaşi PD) din neliniştea moţiunii de cenzură şi a anticipatelor. Marile manevre nu sunt la vedere, la Cotroceni, ci pe la întâlnirile de taină din cârciumi şi hoteluri care vor urma în următoarele zece zile. După cum centrul de greutate ar trebui să fie la PSD, nu în Deal. De aici şi interesul demolator al lui Traian Băsescu şi al pinguinilor săi de la PD de a ataca PSD în punctul său cel mai slab şi mai imprevizibil care se numeşte Mircea Geoană. La ieşirea de la Cotroceni, preşedintele PSD mai că nu l-a luat în braţe pe preşedintele românilor. A vorbit de normalitate şi de faptul că anticipatele nu mai sunt de actualitate. Geoană e atât de obişnuit să meargă pe sârmă în PSD, încât nu mai poate trăi în afara mimetismului. Spune ce crede că le-ar place altora să audă, nu ceea ce gândeşte şi este imun la evidenţe. După el a venit patefonul Boc, s-a conectat şi a emis că preşedintelui îi sunt pe plac anticipatele, punând din nou şi placa cu moţiunea de cenzură. Iar Geoană a căzut în ridicol, la fel ca toţi ceilalţi care au împărtăşit presei din experienţele întâlnirilor constructive cu Băsescu. De parcă asta nu ar fi îndeajuns, aşa-zisa falangă PSD de la Cluj se zbenguie de zor, energizată de acadelele împărţite de Boc şi Blaga. Dacă distribuirea microfonului s-ar face după forţa electorală, mintoşii PSD din dealul Feleacului ar trebui să-şi ia concediu de tăcere prelungit. Dar strategia PD şi a preşedintelui este ca o parte din temenelele de rigoare să se ducă cu generozitate şi zgomot către aşa-zis-ul grup clujean, căruia tare i-ar plăcea să se înfrăţească cu democraţii nu în opoziţie, ci într-o guvernare cel mai probabil netransparentă, mai degrabă în obscuritate. Aşa poporul care l-a votat pe Băsescu află de la acelaşi patefon Boc că PSD nu mai e chiar aşa de corupt ca înainte de 19 mai, iar eminenţa de la Cluj, Ioan Rus, este promotorul cinstei, onoarei şi capitalismului. Asta dacă nu cumva anestezierea clujenilor pesedişti cu "gazul fericirii" este tocmai pentru soluţia finală: înfrângerea definitivă a PSD. Adevărul este că nu există un adevărat partid de opoziţie, pentru că PSD este momentan grozav de ocupat să se dea Mecca împăciuirii, sperând să mai facă uitat eşecul de la referendum. Şi atâta vreme cât social-democraţii se vor îndoi de colo-colo fără să-şi folosească flexibilitatea pentru câştigul lor sau crezând că au învins, acceptând oferte de "nerefuzat" când, de fapt, au fost traşi pe sfoară, va exista şi Traian Băsescu care visează să aibă în mână dizolvarea Parlamentului. Altfel rămânem cu democraţia autistă a preşedintelui cu poporul în gură, când, de fapt tânjim după o democraţie a echilibrului prin dialog. Păcat că pentru asta nu se face referendum.