Peste câteva luni se vor împlini doi ani de guvernare usl-istă. Sunt doi ani de vacanţă guvernamentală. Absenţa guvernării e motivată indirect de premier, prin lupta sa cu Traian Băsescu. Cam asta a fost activitatea supremă a acestor aproape doi ani. O luptă mediatică masivă, o obsesie pentru comunicare inutilă.

În acest sens, a existat mereu o tendinţă a politicienilor care îşi reproşau după ce pierdeau puterea că n-au ştiut să comunice suficient de bine.  Emil Boc a abuzat din plin de această explicaţie. Acest regret tardiv exprimă o dată, că performanţa  pentru politicienii români ţine doar de o bună propagandă,  iar în al doilea rând, iluzia că dacă nu faci nimic la guvernare, dar comunici bine, te salvezi. Pe această iluzie se leagănă Victor Ponta, ca un elefant pe o pânză de păianjen. Această marotă a comunicării a stat pe post de autoreproş şi în 2012, după lovitura dată de USL guvernării PDL-UDMR. Şi atunci, autorii loviturii nu-şi reproşau altceva decât că n-au ştiut să comunice mai bine Occidentului ce-au vrut ei să facă. Pe termen lung această strategie se dovedeşte o adevărată prostie. Până şi-n politică minciuna are picioare scurte. Mai devreme sau mai târziu, vine vremea scadenţei. Lumea nu va reţine participările la talk show-uri şi interminabilele sarcasme şi glumiţe, viaţa nu e o nesfârşită campanie electorală, iată un lucru pe care premierul nu l-a înţeles încă, cu toate că a primit deja un semnal violent. Tragedia din Apuseni a arătat că viaţa înseamnă realitate nefardată, în care ambalajul de vorbe, marketingul politic nu există. Remediile pentru acest sistem disfuncţional care este statul român nu rezidă nici într-o mai bună comunicare, dar nici doar în demisii cu puternic iz de revanşă politică. Demisiile la vârf nu rezolvă impotenţa instituţională a statului român. Alţi reprezentanţi ai clientelei vor veni să muşte vârtos din privilegii. Dar câinii latră, caravana electorală merge mai departe.  Şi merge nu doar cu aceeaşi obosită flaşnetă, ci şi cu măsuri populiste şi antieconomice. Povestea cu înjumătăţirea ratei pentru răi platnici e o gogoaşă după cum spun unii specialişti în economie.  Având în vedere că plafonul minim la care va scădea  rata e de 500 de lei, cel care are rată de 600 de lei pe lună beneficiază de o scădere de doar 100 de lei. Deci nici vorbă de înjumătăţire, nemaivorbind că această pomană electorală e făcută din banii altor contribuabili. Mulţi dintre cei buni platnici vor plăti pentru nesăbuinţa unora care s-au întins la plasme, maşini, fără să aibă nicio sustenabilitate. Cu măsuri populiste şi comunicare obsesivă se vor marca în curând doi ani de guvernare inexistentă. Marele noroc pe care l-a avut Victor Ponta a fost că Traian Băsescu a rămas la Cotroceni pe post de sac de box. Greu va fi când va trebui inventat un alt duşman, ceea ce neîndoios se va întâmpla, dar e greu de crezut că se va mai găsi unul cu-n potenţial atât de mare de demonizare, numai bun să-ţi acopere insuficienţele tale. Dacă va rămâne şeful guvernului şi din 2014 încolo, Victor Ponta se va uita cu nostalgie la aceşti doi ani de vacanţă, o dolce vita în comparaţie cu uzura şi dificultăţile care vor urma şi care vor măcina inevitabil imaginea sa politică.