Înspăimântat fiind eu de plăcerea masochistă pe care o găsesc jurnaliştii în exersarea autodistrugerii - România e la pământ, toate-s scufundate, societatea-i coruptă, sărăcia-i mare, vai de prezentul şi viitorul nostru! etc. - şi, pe de altă parte, împlinindu-se în această toamnă 44 de ani de când am intrat pentru prima oară ca dascăl într-o clasă (a VI-a B, de la Şcoala Elementară din comuna Beloţ, judeţul Dolj; din bănci mă urmăreau, curioşi, zeci de ochi, eram mort de spaimă, nu ştiu ce le-am spus şi ei au izbucnit în râs - şi în acel moment, instantaneu, m-am îndrăgostit nebuneşte de profesia mea), am hotărât să vă dezvălui ceea ce cred eu că ne lipseşte: rubrica dascălului de vocaţie, constructorul de minţi şi suflete, marele, uriaşul învăţător, atât de bine imortalizat de Mihail Sadoveanu. Domnul Trandafir din prima mea "tabletă" se numeşte Mitică Diaconescu şi este din Pucioasa. El s-a prezentat la catedra de la Casa Pionierilor din acea localitate în toamna anului 1953. "Preda" două discipline rare şi de mare căutare printre plozi: aeromodelismul şi rachetomodelismul. Omul şi-a întemeiat gospodărie - s-a însurat, fireşte, cu o aeromodelistă - şi s-a pus pe treabă. A ademenit copiii locului la traforaj, la lipit şi la lansat de modele - şi pentru că Dumnezeu îl dăruise cu harul de mare dascăl, a adus, încetul cu încetul, pe aproape toţi elevii orăşelului la cercul lui de zburători şi ingineri în buricele degetelor. Au trecut anii. Pensionarul Dumitru Diaconescu continuă zilnic să meargă la Clubul Şcolarilor - fosta Casă a Pionierilor - la întâlnire cu nestinsa lui pasiune. Doamna lui îl urmează, ca de obicei. Cei doi băieţi ai lor, Sandu şi Nicu, ce credeţi că sunt? Profesori de aero şi rachetomodelism, fireşte. În curtea acestei şcoli originale se găseşte, normal, şi un miniaero-rachetodrom, pentru concursuri şi "zboruri" de probă. Iar în jurul clădirii Clubului se lăfăie patru avioane dezafectate, în care copiii Pucioasei se joacă de ani şi ani... Efectul? Un fel de molimă a cuprins, în timp, oraşul. Fiecare băieţel şi fiecare fetiţă din Pucioasa şi-a încercat îndemânarea în ateliere şi pe aerodrom. Iar pe băncile Liceului de Aerodinamică şi ale Facultăţii de Aerodinamică din Bucureşti au poposit, an de an, adolescenţi şi tineri plecaţi la drum în viaţă din mintea şi inima uriaşului Mitică Diaconescu. Îl priveam pe uriaş săptămâna trecută, la deschiderea "Memorialului Henri Coandă", un concurs de modelism aflat la a 30-a ediţie (!): un bătrânel mic şi zbârcit, ascunzându-şi sub o şepcuţă timiditatea. În jur însă onorau evenimentul: generali de aviaţie, prefectul şi inspectorul general şcolar al judeţului, şefa Culturii şi şeful Poliţiei dâmboviţene, parlamentari, directori de întreprinderi, presa judeţeană, conducătorii - aleşi - ai orăşelului (primarul Mircea Simion şi viceprimarul Tiberiu Popa, un excelent cuplu de... fani şi foşti practicanţi ai pasiunii locale), plus, cum se întâmplă la maniacii adevăraţi, sute de copii, mari şi mici... Iar pe cer, în cinstea profesorului emerit Dumitru Diaconescu, făcătorul de piloţi şi ingineri de avioane, au defilat, n-o să credeţi, elicoptere ale Armatei şi au făcut demonstraţie avioane uşoare ale Aeroclubului Român. ... România are eroi, străduiţi-vă doar să-i observaţi - asta vreau să vă spun. Şi nu uitaţi lecţia Micului Prinţ: numai cu inima se poate vedea...