Ana Pauker - "Doamna Roşie" a comunismului românesc O apropiată a lui Gheorghe Gheorghiu Dej, dar şi o figură extrem de reprezentativă pentru perioada comunistă a României, a fost Ana Pauker, prima femeie din istoria modernă care a ajuns la conducerea Ministerului de Externe, funcţie pe care a ocupat-o între 1947 - 1952. Pauker a fost, de fapt, liderul neoficial al Partidului Comunist Român imediat după război şi, ani la rând, conducatorul din umbra al ţării. Ana Pauker sau "Doamna Roşie", a fost cea dintâi şi cea din urmă femeie care a reuşit această performanţă în lumea comunistă. Cu toate acestea, astăzi Ana Pauker aproape că a dispărut din istorie. Despre ea, în septembrie 1948, revista Times, pe a cărei copertă a apărut, scria că este "cea mai puternică femeie in viata, cu o putere de netăgăduit, o femeie aspră, inteligentă şi diabolică". Cu toate acestea, istoricii consideră că Ana Pauker a fost un personaj fascinant. Fiica unor evrei evlavioşi de condiţie modestă, Ana Pauker s-a ridicat pe culmile puterii într-o ţară care, prin tradiţie, dispreţuia atât femeile, cât şi evreii. Ana Pauker era considerată, în 1946, "comunistul numărul unu al României", până la "ieşirea la rampă" a lui Gheorghiu Dej. Soţul ei, Marcel, deşi comunist convins, s-a numărat printre victimele genocidului stalinist. Ca o mostră a politicii postbelice, a rămas în istorie convocarea la Moscova a Anei Pauker, la câteva luni după ce România a fost "eliberată" de Armata Roşie. Inainte de a intra în clădirea unde erau birourile lui Stalin, Ana Pauker a rugat-o pe o bună prietenă, Ana Toma, să aibă grijă de fiica ei, în cazul în care nu va mai ieşi din "cartierul general" al lui Stalin. Cu tot devotamentul ei pentru crezurile comuniste, cariera Anei Pauker s-a încheiat în 1953, când a fost arestată şi anchetată de o comisie de partid, fiind acuzată de legături cu serviciile de spionaj străine, promovarea legionarilor de partid, întârzierea colectivizării şi altele. In Arhivele Naţionale s-au păstrat textele a trei scrisori adresate, în 1953, de Ana Pauker Biroului Politic al Partidului Muncitoresc Român. "Am înşelat încrederea pe care partidul, clasa muncitorească şi întreg poporul muncitor au avut-o în mine, dându-mi munca de conducere în partid şi stat", scria intr-una dintre scrisori "Doamna Roşie". Intr-o alta, răspundea acuzaţiei că "deschisese porţile partidului pentru elementele legionare". Ea scria la vremea respectivă : "Astfel, oportunism a fost din partea mea când, după 23 august, văzând participarea activă a muncitorilor şi ţăranilor săraci în acţiunile şi luptele conduse de partid, precum şi sarcinile pe care le are de cuprins partidul, eu, abătându-mă de la principiile leninist-staliniste de construcţie de partid, am stăruit asupra numărului membrilor de partid, în loc de a stărui asupra calităţilor lor. Această abatere oportunistă a mea a dăunat partidului şi a folosit duşmanului". Istoricii consemnează că, în ciuda firii reci pe care Ana Pauker o afişa şi din care făcuse chiar o calitate, avea şi o slăbiciune: evreii. Ea i-a pus pe toţi evreii în posturi de conducere foarte importante.