Mă adresez ziarului "Crişana", ca tribună a dezbaterilor de idei şi probleme cu care se confruntă cetăţeanul de rând. În ce ne priveşte, prezentăm o problemă mai delicată şi complexă pentru a putea fi dată publicităţii, aceea a celor 288 de cetăţeni din Fâşca şi originari de acolo, implicaţi direct sau antecesorii lor, într-o afacere din 1945/1946, care încă nu a fost finalizată, să afle adevărul acum, la ceas de cumpănă în judecată, despre care să audă şi cei care trebuie să audă. Suntem în judecată de doi ani pentru un teren cu pădure cumpărat legal de fâşcani, în 1945, de la groful Goldner Ladislau şi expropriat ilegal în baza L 187/1945 de Reforma Agrară, contrar art. 23 din această lege. În urmă cu un an, ne-am adresat şi Ministerului Justiţiei cu această problemă, deoarece prin sentinţa 1234/2002 a Judecătoriei Aleşd s-au respins cererile noastre în care s-a invocat un act lovit de nulitate, ignorându-se, în acelaşi timp, acte oficiale existente în dosar cu dată certă din perioada respectivă, la care Ministerul Justiţiei dă un răspuns derizoriu, fără a se implica, justificând că nu poate interveni în cauzele aflate în curs de judecată şi că verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârilor judecătoreşti se face de către instanţa competentă în stare de atac, or această instanţă, în cel mai bun caz, poate corecta eroarea de fond comisă, fără, însă, a-l trage la răspundere pe cel care a comis-o. În aceste condiţii, ne întrebăm cine-l judecă pe un judecător pentru greşita lui judecată, în afară de Dumnezeu şi, eventual, propria lui conştiinţă? Aşa cum ni se răspunde, rezultă că judecătorul este suveran, poate lua decizii necontrolabile, chiar dacă sunt greşite, pentru care nimeni nu-l poate trage la răspundere individual, asemenea principiului lui Hobbes, filosof englez din secolul XVII, care atribuia putere suveranului, identic cu cea a Leviathanului (vezi Dicţionarul Academiei Române Ed. 1964, vol. II, pag. 711-712 şi Biblia la Iov, cap. 41) din Biblie de la Iov 41, un fel de dinozaur preistoric, înzestrat cu puteri divine incomensurabile. Ne adresăm şi presei cu acest caz din trei motive: 1. Sentinţa 1234/2002 îi poate oferi fostului proprietar din străinătate (mai ales după noua Constituţie) prilejul de a se prevala de ea, care a cerut şi el teren cu pădure vândut fâşcanilor, pentru că noi i-am oferit această posibilitate printr-o scrisoare, în 1998, prin care îi ceream un exemplar din contractul de vânzare-cumpărare, fiindcă al nostru s-a pierdut. Astfel, i-am dat apă la moară, descoperindu-se că nu avem contractul pentru care, împreună cu alte imobile, ar putea încărca nota de plată a bietei Românii cu multe miliarde de lei, iar noi, băştinaşii, printr-o judecată nedreaptă, să rămânem cu buzele umflate, păcăliţi şi cu banii luaţi, în circumstanţele explicate Ministerului Justiţiei. 2. Instanţa de Apel, la ultima dezbatere, după repunerea cauzei pe rol, a procedat puţin obişnuit, când, la apelul nominal, li s-a ordonat apelanţilor ca, pe măsură ce sunt strigaţi, să se deplaseze în faţa Completului de judecată, rezultând, în final, un tablou sumbru şi dezolant, demn de epoca amintită, când o femeie gârbovită de povara celor 90 de ani, sprijinită într-un toiag, s-a postat în faţa Bibliei de pe piedestalul ei, care simbolizează Dreptatea şi Adevărul, cu Leviathanul lui Hobbes din ea la Iov 41. Această femeie simbolizează bătrâneţea, neputinţa şi sărăcia, când vroia să ceară Dreptate pentru un teren cu pădure "smuls" mişeleşte acum 58 de ani, când şi-a vândut bivoliţa cu lapte de la gura copiilor, astâzi şi ei bătrâni, cu copii mari, pentru a cumpăra şi ea o bucată de pădure de la grof, însă nu i s-a îngăduit de a-şi spune oful, deoarece s-a stabilit un nou termen de dezbatere, pe 24.02.2004, când vor fi citate şi pârâtele de rândul unu şi doi. La această dezbatere am depus un document prin care lămurim incertitudinea instanţei care a stat la baza repunerii cauzei pe rol. Prin acest act demolăm minciuna, falsul şi uzul de fals săvârşite de comunism acum 58 de ani, când ni s-a confiscat dreptul de întăbulare asupra terenului cu pădure cumpărat legal în 1945. 3. Primarul de astăzi, ca reprezentant de rândul unu în acest proces, sub al cărui patronaj s-au respins cererile noastre, trebuie să ştie, cel puţin pe această cale, dacă nu se prezintă la proces, că am demolat acea minciună iniţiată de predecesorul său acum 58 de ani şi finalizată de altul, acum 37 de ani, prin adresa 1146/20.12.1967, prin care s-a consfinţit falsul din CF 152 Călăţea, în care s-a modificat modul de folosinţă din cel de pădure în cel de păşune. Ne-a surprins, însă, declaraţia primarului, consemnată de o publicaţie orădeană: "La o adică, eu pot renunţa la tot şi să fiu înfiat de o familie foarte înstărită din Austria." Ne întrebăm oare aşa a gândit primarul şi atunci când a respins cererile noastre sau vrea să fugă de răspundere pentru încălcarea L1/2000 art. 12, alin. 7, pentru care ar putea răspunde în faţa justiţiei cu închisoare de la 1 la 5 ani, conform art. 109 din L18/1991 republicată, cum a fost avertizată Comisia locală de către prefectură, prin adresa 176/A/2000, prevedere care se perpetua în OUG 102/2001 şi, mai nou, în L 400/2002. Aici se impune întrebarea cine din străinătate şi de ce este aşa de interesat de această înfiere neobişnuită? Dacă primarul cu pricina este mai racordat la spiritualitatea divină decât noi, vrea să se ascundă de noi în "paradisul făgăduit" acolo, în Austria, nu se poate ascunde de Leviathanul lui Hobbes din Biblie. Şi noi avem credinţă în Dumnezeu şi-l asigurăm, pe această cale, pe primar că nu vom uza de prevederile legilor invocate. Mandatarul legal al apelanţilor din Dosar 403/2003 la Tribunalul Bihor