Eminescu, scuipat de horthyşti
Într-un ziar orădean de limbă maghiară, un tânăr horthyst scria zilele trecute: "Nici un om cu mintea-ntreagă nu stă să-l citească în timpul său liber pe Eminescu, dar nici să-i publice opera. Până şi comparaţia este jignitoare pentru un om ca Wass Albert - îmi cer scuze pentru că-i pomenesc pe amândoi pe aceeaşi pagină! - pentru că nu se poate compara un elefant cu un purice bolnav mintal!". Revolta lui Nagy Jozsef Barna, liderul unei organizaţii iredentiste orădene, a pornit de la faptul că poetul Wass Albert nu este comemorat şi în instituţiile şcolare, la împlinirea unui secol de la naştere şi a unui deceniu de la moartea sa. Mai mult, criticile sale, dezvăluite publicului românesc într-un articol apărut în „Jurnalul Naţional", îl vizau direct pe directorul Colegiului Naţional „Mihai Eminescu", profesorul Iosif Eilender, un profesionist echilibrat şi de un imens bun-simţ, care ar fi refuzat, susţine Nagy, o donaţie a cărţilor lui Wass Albert - scriitorul renumit pentru instigările sale la ură interetnică şi la crime împotriva românilor şi a evreilor din Transilvania. Dar cine a fost mai precis acest Wass Albert, a cărui apologie o fac cercurile revizioniste maghiare? S-a născut în 1908, în judeţul Cluj, şi s-a sinucis în februarie 1998, în SUA. A fost condamnat la moarte, în 13 martie 1946, de Tribunalul Poporului din Cluj, după ce a fost găsit vinovat de instigare la uciderea unor români şi evrei în satele Sucutard şi Mureşenii de Câmpie, imediat după ce Ardealul de Nord a fost ocupat de armata horthystă. Prin sentinţa din 1946, Wass Albert a fost declarat „criminal de război", însă aceasta nu a putut fi pusă în aplicare, deoarece Wass a reuşit să fugă în Ungaria, iar apoi în Germania. În 1952, el a ajuns în Statele Unite ale Americii. Potrivit sentinţei din martie 1946, Wass i-a ordonat, în luna septembrie 1940, locotenentului Pakucs să execute cinci oameni: fostul primar român Petru Mărginean, Iosif Moldovan, Ioan Cot şi surorile Estera şi Rozalia Mihaly. Sentinţa Tribunalului Poporului mai arată că Wass Albert a dispus asasinarea preotului greco-catolic Andrei Bujor, din Mureşenii de Câmpie, şi a familiei acestuia. Alţi 11 oameni au fost, de asemenea, executaţi în casa parohială, după care au fost aruncaţi într-o groapă comună săpată în curtea casei. Sentinţa Tribunalului Poporului de la Cluj a fost confirmată de Tribunalul Internaţional pentru Crime de Război, iar Wass figurează între criminalii de război consemnaţi şi la Muzeul Holocaustului. Încercările de reabilitare a acestui scriitor extremist, întreprinse până acum de urmaşii săi şi de Gyorgy Frunda, au fost respinse de justiţie. În ciuda faptelor sale de sinistră amintire, Wass are statui la Odorheiu Secuiesc şi în alte părţi, iar cultul său se manifestă cu o agresivitate îngrijorătoare.
Avem de-a face, aşadar, cu două constante: agresivitatea iredentist-şovină ungurească faţă în faţă cu pasivitatea unei societăţi româneşti, prizonieră a nimicului, ajunsă în stadiul unei dramatice incapacităţi de a reacţiona nici măcar atunci când valorile ce-o pot salva din derizoriul cotidian sunt călcate în picioare. Nu atât dezmăţul horthyst mi se pare revoltător, pentru că acesta e un rău permanentizat, ci mai degrabă pasivitatea obscurantistă până la idiotizare în care se scufundă poporul român, călărit de hahalere şi scuipat de duşmani. Până când?
storie cu jumatati de masura la ICR New York (Atac fara precedent impotriva culturii si istoriei romane) Stimate domnule editor Grigore L. CULIAN, Ma numesc Robert Horvath, sunt de profesie cineast, absolvent al Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti (IATC) si am lucrat la multe studiouri din Romania, indeosebi la Televiziunea Romana. Actualmente, imi continui activitatea la studioul meu de film, “Kiro Studio International”, cu sedii in Manhattan (New York) si Tokio. Sunt cunoscut, de asemenea, in calitate de grafician, ilustrator si pictor. In data de 20 martie 2008 a avut loc, la Institutul Cultural Roman din New York, un eveniment dedicat special Holocaustului din Romania din perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial. La aceasta manifestare a participat si o delegatie din Romania, remarcandu-se prezenta d-lui general Mihai Ionescu, directorul Muzeului Holocaustului din Bucuresti. Pentru ca adevarul istoric a fost prezentat unilateral si subiectiv, am avut o interventie pe care, in cazul ca o considerati pertinenta, va rog sa o publicati in ziarul Dvs. Redau mai jos interventia mea de la acest eveniment. Cuvintele sunt traduse din limba engleza, deoarece la ICR din New York este inca interzisa folosirea limbii romane! Doamnelor si Domnilor, Deoarece v-ati referit in expunerea Dvs. la necesitatea ca generatiile viitoare sa afle adevarul despre tragedia Holocaustului si pentru ca astazi copiii invata la scoala ca romanii sunt vinovati de genocid, as vrea ca ei sa afle si faptul ca romanii au fost aceia care au salvat intreaga potie evreiasca de pe teritoriul actual al Romaniei. Asistam la un fapt poate unic in istoria celui de al Doilea Razboi Mondial, anume acela ca un om s-a opus presiunii germane, salvand mai mult de jumatate milion de oameni de la pieire. Acest miracol romanesc se datoreaza in primul rand pozitiei intransigente si plina de curaj a maresalului Ion Antonescu. In al doilea rand, mai trebuie tinut cont si de caracterul specific al societatii romanesti din perioada respectiva. Ma refer aici la Ion Bratianu, Iuliu Maniu, la partidele istorice, la Regina Elena, la Dr. Lupu, la Patriarhul Nicodim, la Mitropolitul Balan, la intreaga Biserica Ortodoxa Romana si la multi altii care au pus umarul la salvarea evreilor. Cred insa ca factorul principal il reprezinta mentalitatea, psihologia si omenia romanilor. Care sunt faptele istorice? Dupa inceperea razboiului, se desfasoara foarte rapid operatiunile militare in Basarabia si Bucovina de Nord, unde este masacrata potia evreiasca si unde fortele romanesti coopereaza cu cele ale germanilor. In curand, in spatele frontului, apar comandourile germane specializate in operatii de “curatire” si, paralel, incep deportari de familii intregi din potia evreiasca, dincolo de Nistru, in Transnistria. Pentru mine, moartea chiar si numai a unui singur om nevinovat reprezinta o tragedie, dar trebuie sa iau in consideratie si statistica. Pentru ca subiectul este foarte controversat, las la aprecierea audientei sa deduca adevarul - din diferite surse. Una dintre ele ar fi “Enciclopedia Iudaica”, o lucrare de referinta, in care se mentioneaza cifra de 40.000 de morti, plasand Romania pe locul 10, ca vinovatie, in timp ce raportul Dvs., al Comisiei, se refera la 420.000 de victime, Romania ajungand pe locul 2, imediat dupa Germania. Tinand seama de paritatea potiei, Romania devine, nici mai mult, nici mai putin, prima “Killing-machine” din istoria celui de al Doilea Razboi Mondial! In aritmetica Comisiei se adauga si Ardealul de Nord, acolo unde potia evreiasca a fost decimata, numai ca, atunci, Ardealul de Nord se afla sub controlul maghiar. Dumneavoastra mai treceti cu vederea si alte fapte: ca toti barbatii evrei in putere au fost incadrati in Armata Rosie, ca o mare parte din potie a fugit in interiorul Rusiei si ca foarte multi evrei au murit de moarte naturala sau de boli contagioase (tifos), de care a suferit intreaga potie, inclusiv Armata Romana. Responsabilitatea Guvernului Romaniei in aceste evenimente este mare, dar nu este greu sa fie separata de responsabilitatea germanilor. Ma voi ocupa in continuare de momentul crucial, anul 1942, care este sters cu buretele sau distorsionat ca semnificatie istorica. Mihai Antonescu, Ministrul de Externe, se intalneste cu Hitler, in acea toamna, si ii comunica hotararea de a nu-i preda pe evreii din Regatul Romaniei. Vreau sa va mai amintesc, domnule general Mihai Ionescu, doua documente semnificative, pe care sper si cred ca le cunoasteti: la o saptamana de la aceasta intalnire istorica, Ion Antonescu declara, intr-o sedinta a Consiliului de Ministri: “Nu voi face jocul rasist al germanilor si ii voi slava pe toti evreii mei”; dupa alte doua saptamani, la o alta sedinta a Consiliului de Ministri, Ion Antonescu declara: “Eu mi-am dat cuvantul sa asigur viata si libertatea evreilor si ma voi tine de cuvant”. Toamna lui 1942 pecetluieste pentru totdeauna salvarea unei intregi potii de la moarte, condamnata la “solutia finala” de catre Hitler. Ma voi referi acum la Raportul Comisiei Holocaustului, lucrare unde o reala tragedie este folosita pentru anumite interese politice. In 2002, Guvernul Romaniei, bazandu-se pe documentele Arhivei Nationale si in conjunctie cu toate documentele primite de la Muzeul Holocaustului din Washington, DC, decreteaza, fara echivoc, ca pe teritoriul Romaniei nu a avut loc Holocaustul. La mai putin de doi ani, insa, Guvernul Romaniei isi schimba pozitia, infiintand o Comisie care, bazandu-se pe exact aceleasi documente, decreteaza ca in Romania a avut loc un genocid de proportii inimaginabile. Comentariile sunt de prisos! Vreau sa mai spun asistentei ca Raportul Wiesel de cercetare a crimelor Holocaustului reprezinta un atac fara precedent la adresa demnitatii romanilor. In concluzia raportului se spune: “Romanii sunt vinovati de genocid, chiar daca in anumite regiuni au supravietuit evrei”. Inainte de a intra in fondul problemei, doresc sa mai remarc ca “anumite regiuni” reprezinta, de fapt, Romania de baza, Romania esentiala, adica in actualele ei granite. Raportul arunca o vina colectiva, acuzand de genocid intreaga potie romaneasca. Aceasta idee de vina colectiva apartine ideologiei fasciste si/sau comuniste, aruncand vina - reala sau imaginara - catorva asupra unei intregi colectivitati nationale, rasiale sau sociale. Iar o vina colectiva nu are ce cauta in discursul unei democratii! Se merge atat de departe incat se spune ca majoritatea potiei romanesti a sprijinit Holacaustul! Ma intreb: oare cum a fost posibil asa ceva, cand faptele din Bucovina si Basarabia au fost foarte putin cunoscute de potie. Eu personal am plecat la 32 de ani din Romania si nu am auzit niciodata despre aceste evenimente. Romania este prezentata in acest material ca o tara fascizata si complet rasista. As vrea sa-i amintesc domnului general si cercetator istoric faptul ca fascismul a fost lichidat in Romania cu ocazia rebeliunii legionare. Fragmentul care m-a intrigat profund este urmatorul: “Holocausul isi are radacini adanci in istoria si cultura romana”! Aceasta constatare aduce un atac frontal Istoriei Romaniei si nu scapa de aceasta decapitare niciun om politic, niciun partid istoric, niciun moment al istoriei si nici al monarhiei. Deci, Istoria Romaniei este prezentata de Comisie in primul rand ca o istorie a antisemitismului. Acelasi tratament i se aplica insa si Culturii Romanesti. Nu scapa de “atentia” noii inchizitii nicio personalitate culturala, de la Alecsandri, Eminescu, Kogalniceanu, Hajdeu, Slavici etc., iar in epoca moderna nu scapa nici Emil Cioran, Noica, Mircea Eliade. Asadar, in opinia Comisiei, Cultura Romaneasca nu este importanta prin valentele sale universale, ci numai prin caracterul ei rasist si antisemit. Cu alte cuvinte, Mihai Eminescu si ceilalti piloni ai Culturii Romanesti sunt, nici mai mult, nici mai putin, vinovati pentru cauzarea Holocaustului. Cruciti-va, doamnelor si domnilor, cruciti-va, domnule general!. Concluzia acestei Comisii a dat o unda verde unei adevarate “vanatori de vrajitoare”, avand ca victima cultura si limba nationala. Atentia este in primul rand indreptata asupra lui Mihai Eminescu si a lui Mircea Eliade, fiind orchestrata din birourile presedintelui Institutului Cultural Roman (ICR), d-l Horia Roman Patapievici. Avand la dispozitie un buget de cateva milioane de dolari, avand sub control edituri si reviste culturale, el si ciracii sai au pornit un atac delirant indreptat impotriva a tot ce este romanesc. D-l Patapievici spune in clar: “Eminescu, ca poet national, si intreaga cultura nationala nu-si au locul sub zodia internationalismului”. Sau: “Daca vreti sa intrati in Europa, trebuie sa va debarasati de Eminescu”. Daca nu credeti, ma voi referi la seara dedicata “Luceafarului poeziei romanesti”, boicotata de Institutul Cultural Roman New York, condus de d-na Corina Suteu, ai carui angajati nu au avut decat curiozitatea de “a baga capul” la acest eveniment care a durat 6 sau 7 ore. . Nu pot sa nu adaug faptul ca nu mi se permite (de doi ani!) sa particip la activitatile ICR New York, deoarece am cerut sa se vorbeasca si romaneste la manifestarile organizate de Institut (pentru participarea din aceasta seara, a trebuit sa mi se dea o derogare speciala de la Washington!). Vreau sa mai adresez cateva cuvinte doamnelor si domnilor din spatele meu, care striga, cu inversunare, sa nu fiu lasat sa mai vorbesc si sa fiu dat afara! Daca Dvs. mai sunteti azi in viata, aceasta i se datoreaza maresalului Ion Antonescu si - in primul rand - omeniei romanilor. Este greu pentru mine sa inteleg cum multi romani accepta orice compromis, inclusiv acest raport degradant. La fel, nu pot sa inteleg cum multi evrei, in loc sa fie recunoscatori si sa le arate gratitudine celor care le-au salvat viata, stau si asteapta sa le mai dea inca o palma. Un adevar spus doar pe jumatate seamana cu o minciuna. Pe fundalul unei tragedii adevarate, asistam aici la un atac fara precedent la adresa Istoriei si Culturii Romanesti. Daca vrem sa ne recastigam demnitatea, trebuie sa spunem adevarul intreg. Va multumesc pentru rabdarea si atentia Dumneavoastra. Robert Horvath, New York,
ma mincinos iredentist,de ce terfelesti numele ioan, tu esti un bozgor imputit,carate in ungaria ca-ti dau premiu o casa, numai sa nu imputesti locurile astea.mars jigodie. HUOOOOOOOOOOOOOOO ........
Ne place de Eminescu. El a scris despre originea romanilor de la tiganii din albania. Wass Albert nu e criminal de razboi, nu mai mintit pentru cititorilor vostri, scrieti despre Garda de Fier si Antonescu daca vreti sa vorbiti despre criminali de razboi. SA VA FIE DE RUSINE !
Apropo... Tocmai a inceput scandalul in Kosovo. Ar fi bine de avut grija ca aceste provocari din Transilvania sa nu aiba urmari nefaste. Sa ne gandim ca aceste scantei, aruncate poate intentionat, ar putea naste noi incendii. Speram sa nu fie. Mai propun sa se specifice ca e vorba de o aripa extremista pentru a nu se intelege ca toti maghiarii sunt sovini. Cu siguranta sunt printre ei si oameni de treaba, sa nu generalizam.