Deşi tot mai multe voci din cancelariile politice locale acuză electoratul UDMR că ar fi "cârdăşit" la alegerea primarului Filip, aritmetica electorală poate da de-a dura aceste speculaţii. Având în vedere că pe listele de alegători au fost înscrişi 186.928 orădeni cu drept de vot şi că procentul de etnici maghiari din Oradea este în jur de 27%, rezultă că electoratul tradiţional al UDMR nu putea depăşi 52.339 cetăţeni. Dintre aceştia, însă, o bună parte, la fel ca şi concitadiniii lor români, au înţeles să nu-şi exercite dreptul constituţional la vot. Unii, nu puţini, datorită lehamitei "bilingve" faţă de clasa politică, alţii, datorită fericitei absenţe din ţară sau chiar a nefericitei absenţe... din viaţă. Atunci când sesizam neconcordanţa între numărul de cetăţeni înscrişi pe listele electorale permanente, puse la dispoziţie de Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei (SEIP) primăriilor, partidelor politice şi, bineînţeles, birourilor electorale de circumscripţie şi datele aflate în evidenţa Direcţiei Judeţene de Statistică (DJS), am fost luaţi "peste picior" de mai marii zilei. Se vede treaba că respectivii au cam uitat că în urma referendumului din 2002 au raportat în dreptul Oradiei o populaţie de 206.000 locuitori, din care circa 80% avea peste 18 ani, ceea ce înseamnă că se amăgeau acceptând ca, doi ani mai târziu, municipiul să se legitimeze cu...186.000 de orădeni cu drept de vot. E limpede că la actualizarea listelor de alegători nu s-a ţinut cont de datele existente la DJS şi în evidenţele Inspectoratului Şcolar Judeţean, conform cărora circa 40.000 de copii şi tineri între 4 şi 18 ani sunt cuprinşi într-o formă organizată de învăţământ (preşcolar, gimnazial, preuniversitar), şi nici de cei peste 7.000 de copii orădeni născuţi în perioada 2000-2004. Astfel încât rezultă că numărul aproximativ al cetăţenilor cu drept de vot în Oradea putea fi de maximum 160.000, deci cu 25.000 mai puţin decât cel care figura în listele electorale permanente transmise birourilor electorale de circumscripţie. Cum la urne s-au prezentat 80.167 de orădeni cu drept de vot, înseamnă că procentul real de participare la scrutin trebuia să fie de peste 50%... Etica şi aritmetica electorală Conform statisticilor, ponderea etniei maghiare din totalul populaţiei Oradiei este de 27%, ceea ce înseamnă că din cei 206.000 orădeni, circa 55.000 sunt de naţionalitate maghiară. Creditându-i pe aceşti concitadini ai noştri cu acelaşi procent de interes electoral, rezultă că la urne s-ar fi prezentat cel puţin 27.500 de etnici maghiari. Cum candidaţii UDMR pentru Consiliul local Oradea au primit 17.991 voturi, iar candidatul de primar al UDMR, Biro Rozalia, a fost votată doar de 16.566 alegători, rezultă că diferenţa de 1.425 voturi a creditat candidaţii la funcţia de primar ai altor partide. Este oarecum firesc ca nici cele 1.422 de voturi adjudecate de candidatul independent la Consiliul local, Orban Mihaly, susţinut de UCM, să nu se regăsească în "zestrea" candidatului UDMR la funcţia de primar, ele fiind, probabil, redistribuite spre candidaţii de primar ai altor formaţiuni politice. Deci, chiar dacă a existat un protocol secret, în virtutea căruia candidatul PD pentru Primăria Oradea urma să fie creditat cu o parte din voturile etnicilor maghiari, acesta nu ar fi putut genera decât redirecţionarea "controlată" a cel mult 2.800 voturi şi a cel puţin 1400, presupunând că electoratul "rebel" al candidatului UCM nu ar fi acceptat ordinele căpeteniilor UDMR. Cu o singură excepţie, cea a primarului în exerciţiu, care a încasat cu 12.185 voturi mai mult decât PD, fiecare dintre candidaţii situaţi în ordine descrescătoare a înregistrat un număr mai mic de voturi decât cel atras de formaţiunea politică pe care au reprezentat-o: Biro Rozalia mai puţin cu 1.425 voturi decât UDMR, Cornel Popa mai puţin cu 946 voturi decât PNL, Mihai Bar, mai puţin cu... 147 voturi decât PSD, Florian Pantea mai puţin cu 2.135 voturi decât PRM etc. Chiar dacă toate aceste diferenţe însumate, care reprezintă circa 9.000 voturi, s-ar fi descărcat în urna candidatului PD, tot n-ar fi acoperit mai mult de două treimi din "surplusul" pe care acesta l-a înregistrat faţă de propriul partid. Rezultă fără echivoc că primarul în exerciţiu a a avut o sursă sigură de susţinere "independentă", graţie căreia şi-a detronat contracandidaţii şi a intrat în turul doi mizând pe beneficiile votului etnic. Aceasta nu putea fi decât comunitatea penticostală orădeană, ai cărei reprezentanţi au şi mobilat câte un loc eligibil pe listele de candidaţi la Consiliul local şi Consiliul judeţean. Conform datelor prelucrate la recensământul din 2002, din cei 206.000 de locuitori ai Oradiei, 9.563 aparţineau cultului penticostal. Dacă presupunem că numărul celor cu drept de vot se înscrie tot în limitele a 80%, rezultă că "bazinul electoral" penticostal orădean numără aproximativ 7.600 de alegători, de bună seamă mult mai activi în ce priveşte prezenţa la urne şi mult mai fideli faţă de cei doi reprezentanţi ai cultului lor adoptat de PD la insistenţele... "fratelui" Filip. Dacă acest beneficiu electoral este urmare a nenumăratelor concesii edilitare făcute intereselor acestui cult sau doar avanpremiera celor care vor urma, ştie numai Cel de Sus...