Decizia Curţii Constituţionale privind Legea răspunderii ministeriale va afecta toate dosarele trimise în instanţă , cu rechizitorii întocmite în baza actului normativ declarat neconstituţional, această situaţie fiind explicată chiar de Legea 47/1992, a Curţii. Joi, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate invocată într-unul din dosarele lui Adrian Năstase, respectiv cazul Zambaccian şi care viza articolul 23, alineatele 2 şi 3 din Legea 115/1999 privind răspunderea ministerială. Această decizie, care urmăreşte eliminarea discriminării dintre foştii şi actualii miniştri ajunşi în vizorul procurorilor, va avea drept consecinţă refacerea dosarului de urmărire penală în toate cazurile în care au fost vizate persoane ca Adrian Năstase, George Copos, Şerban Mihăilescu, dar şi modificarea Legii răspunderii ministeriale. Potrivit procedurii, instanţa va lua o decizie cu privire la soarta proceselor suspendate în aşteptarea deciziei Curţii Constituţionale, după ce aceasta va fi motivată şi publicată în Monitorul Oficial. Marea parte a juriştilor se feresc să comenteze care va fi soluţia dispusă de către magistraţi, care au la îndemână ori trimiterea dosarului la procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) - care au întocmit rechizitoriile - ori încetarea proceselor penale respective. Dincolo de acest aspect care ţine de independenţa deciziei judecătorilor, încep să se contureze dispute de opinie cu privire la valabilitatea rechizitoriilor întocmite în baza unei legi declarate neconstituţionale după ce dosarele au ajuns în instanţă. Pe de o parte, există punctul de vedere al DNA, exprimat de Doru Ţuluş, procurorul şef al Secţiei a II-a a instituţiei, chiar cea unde au fost derulate anchetele „cu probleme”. Într-o declaraţie dată unui cotidian central, Doru Ţuluş a afirmat că dosarele trimise deja în instanţă nu vor fi afectate de decizia de joi a Curţii Constituţionale. El a completat că pentru anchetele care n-au ajuns încă în instanţă, cum ar fi cele care-i vizează pe foştii miniştri Marko Bela sau Miron Mitrea, DNA va solicita avizul Preşedinţiei. Declaraţia lui Doru Ţuluş este contrazisă însă chiar de Legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, la secţiunea dedicată soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial. Astfel, potrivit articolului 29, alineatul 1, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia". Concret, decizia Curţii are legătură cu cauza, indiferent de stadiul procesual în care se află aceasta. Totodată, profesorul Gheorghe Mateuţ a explicat că decizia de joi are legătură cu toate dosarele aflate deja pe rolul instanţelor şi care au fost începute în baza unui rechizitoriu întocmit în baza unei legi declarate neconstituţionale, indiferent de faza procesuală. Pe de altă parte, Mateuţ a arătat că nu trebuie făcută confuzie între efectele legilor şi efectele deciziilor Curţii Constituţionale. Conform articolului 15 din Constituţie, legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile. Teoria neretroactivităţii nu poate fi însă aplicată în cazul deciziilor Curţii Constituţionale, argumentul fiind oferit chiar de Legea 47/1992, republicată care se referă doar la obligativitate. Astfel, articolul 31 prevede că „decizia prin care se constată neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare este definitivă şi obligatorie". Profesorul Mateuţ a explicat că decizia Curţii Constituţionale nu este lege şi, deci, nu poate avea efecte doar pentru viitor, ci şi pentru trecut, fiind general valabilă. În plus, decizia Curţii nu are efecte constitutive de drept, ci doar constatative. Potrivit lui Gheorghe Mateuţ, doar astfel se poate explica raţiunea controlului de neconstituţionalitate. Dacă decizia nu s-ar aplica şi pentru trecut, ar trebui acceptată teoria imposibilităţii exercitării căilor extrardinare de atac.În aceste condiţii, potrivit lui Gheorghe Mateuţ, opinia lui Doru Ţuluş nu poate fi primită, deoarece creează confuzie între caraterul obligatoriu al deciziilor Curţii şi efectele acestora. În plus, dacă s-ar accepta o asemenea teorie, s-ar putea ajunge la speculaţia că DNA acceptă faptul că marile dosare de corupţie invocate în Rapoartele de ţară drept un argument puternic în favoarea aderării sunt sortite eşecului. Într-o asemenea situaţie, instanţei de judecată i-ar rămâne o singură opţiune şi anume încetarea procesului penal. În prezent, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se află două dosare ale lui Adrian Năstase, unul al lui Şerban Mihăilescu, unul al lui George Copos, toate procesele fiind suspendate după ce au fost invocate mai multe excepţii de neconstituţionalitate. Aflate sub girul unor legi lacunare şi care au permis critici de natură constituţională, aceste dosare sunt departe de a fi încheiate, în ciuda anevoiosului parcurs procedural. "Mingea" este aruncată judecătorilor, singurii competenţi să ia o decizie legală, indiferent de opiniile separate sau de orgolii.