"Respectul meu faţă de instituţia Parlamentului e real", a spus, ieri, preşedintele Băsescu, în râsetele unanime ale deputaţilor şi senatorilor. Probabil, din respect şi bună intenţie, Traian Băsescu le-a expus celor 322 care l-au făcut să treacă prin răcorile suspendării un inventar al păcatelor majore. Preşedintele "legitim ales", aşa cum s-a prezentat, le-a spus parlamentarilor că s-au unit într-o majoritate de conjunctură pentru un referendum care a deteriorat relaţiile instituţionale, că au rămas prizonierii democraţiei originale, că votează la comandă politică şi că sunt depăşiţi de evoluţia societăţii. Încercarea de exorcizare a păcatelor aleşilor s-a terminat, nici nu se putea altfel, prin trimiterea către popoarele lor. Către acele părţi din popoare care au spart graniţele de partid, s-au revoltat şi au votat "NU" la 19 mai. De aici se poate deduce că preşedintele are el însuşi un partid multicolor politic, de 6 milioane de suflete. Şi în numele lui, de dragul rolului său de mediator între stat şi societate, ar vrea alt guvern şi alegeri anticipate, evident în regie exclusiv prezidenţială, fără aranjamente de culise. De fapt, Traian Băsescu, mânat de suflul pământenilor şi al Celui de Sus, a venit la Parlament să-şi afişeze noua omnipotenţă şi să spună cum vrea să arate lumea post-19 mai, fără însă să aştepte răspunsuri. Parlamentul l-a ascultat politicos, într-o atmosferă călduţă, a vociferat niţel în surdină, l-a aplaudat parţial la plecare, după care şi-a văzut de treabă. Doar sunt de purtat negocieri fel de fel şi mai ales prin culisele la care face alergie preşedintele. Până la urmă, Traian Băsescu este interesat direct şi total de aceste târguieli, faţă de care s-ar simţi, pasămite, "nemuritor şi rece". Peste toate cele, rămâne gustul amărui că preşedintele celor 6 milioane multicolore politic transformă, încet-încet, dialogul instituţional într-o glumă şi jocul de-a mediatorul într-o farsă.