Becali încearcă să impună, cu mijloace primitive, ceea ce alţii reuşesc cu metode mai sofisticate: să se substituie statului, să-l intimideze şi, în final, să-l cucerească. Statul captiv nu e invenţia unui cioban. De la Vântu sau Patriciu, Mazăre de la Constanţa sau dom' Costel de la Craiova, penalii mari şi mici ne propun, în esenţă, un singur lucru: regulile lor. Aflăm de la ei, de la marii suspecţi ai României, că statul e slab, prost administrator, abuziv, că acţionează arbitrar şi iresponsabil. Lor, însă, totul le e permis. Cu ei, se vor găsi triburi întregi de borfaşi şi psihopaţi să se solidarizeze. Vă enervez şi eu puţin cu răpitorul din Pipera.

* Becali e un erou pentru borfaşi şi psihopaţi. România fiind patria lor, valul de simpatie curge natural. A ne scuti de indignări patriotice. Spaţiul public este azi luat ostatic, statul e captiv şi încearcă să se elibereze. Restul e complicitate.
* Stupefiant: victimele se îndrăgostesc lulea de călăul lor. Ziarişti care au luat pumni în ochi, personaje umilite, scuipate în gură de Becali (vezi cazul CTP), se simt datoare să atace statul care i-a eliberat temporar de călăul lor. Sindromul Stockholm, născut din ultrapopulism. Orice solidarizare cu borfaşii e triumful anarhiei asupra raţiunii.
* Opinia publică e agresată cu false dezbateri: e bine să furi, să răpeşti, să torturezi, să-ţi faci singur dreptate într-un stat diluat? Ele, falsele dezbateri, legitimează subtil înfiinţarea şi funcţionarea unui stat paralel, nelegitim. România se întoarce la sfârşitul unor aparente dezbateri publice la comuna primitivă, la trib. Fiecare cu peştera lui.
* Asistăm la o mineriadă politico-mediatică împotriva justiţiei şi statului de drept, la generalizarea abjecţiei. Cinismul de Pipera s-a aliat cu prostia, banii - cu spirite sărace, ticaloşia extremă - cu politica de bodegă. Criza morală bate criza economică.
* Vedem şi o justiţie mai curajoasă, supusă unor presiuni publice infernale şi, totuşi, fermă. Toată simpatia pentru judecători şi dispreţ etern pentru formatorii de opinie indignaţi că pierd monopolul prostiei.
* În cazul Becali, statul captiv avea de ales între două soluţii: eliberare sau capitulare. Voi ce aţi fi ales?
* Cazul Becali spune totul despre statura morală a cetăţenilor care compun azi România - ţara în care miliardarii devin cazuri penale numai dacă borfaşii încep să se toarne între ei. Conştiinţa civică se trezeşte la comandă în emisiuni televizate, şi moare subit în faţa lui Becali, Vântu, Patriciu etc.
* Lideri politici ca Geoană sau Antonescu şi-au dat măsura micimii lor. Nici urmă de raţiune, de minimă responsabilitate în minţile lor învăluite în perdele de fum.
* Pentru următoarele 25 de zile România e o ţară liberă de Gigi Becali, dar luată cu asalt de victimele şi de fantomele lui. Gigibecalismul e contagios, ca otevismul, populismul şi alte "-isme" toxice. Astăzi, isteriile colective înăbuşă minţile lucide. România nu e lovită de criza economică, ci de o criză colectivă de gândire sănătoasă.

Vă simtiţi prizonieri în coşmarul Gigi Becali? V-aţi săturat? Vă ajunge otrava picurată de SRS, de CTP şi alte inţiale celebre? Eliberaţi-vă de obsesiile lor. Contraziceţi simplu poporul de borfaşi şi psihopaţi râzând cu poftă de propria voastră neputinţă.