În luna octombrie a anului 1948, Biserica greco-catolică din România a fost desfiinţată de către comunişti. Acest lucru a fost posibil după ce marea majoritate a episcopilor, precum şi a unora dintre preoţi au fost arestaţi. Dacă voi nu ne vreţi, noi vă vrem! După ce conducătorii greco-catolici au fost închişi, la Cluj a fost organizată o adunare la care au participat 38 de delegaţi, care au hotărât cu unanimitate de voturi, eliberarea de sub tutela Vaticanului şi trecerea greco-catolicilor la ortodoxism. Securitatea a înconjurat clădirea astfel ca nimeni nu ar fi ieşit viu de acolo dacă nu ar fi votat ca atare. Imediat după vot, cei 38 de delegaţi au fost transportaţi la Bucureşti. Pe drum au fost arestaţi alţi doi preoţi greco-catolici, astfel că la Bucureşti au ajuns doar 36 de delegaţi. La Biserica Sf. Spiridon Nou s-a săvârşit o liturghie solemnă după care s-a rostit actul sinodal de primire în Biserica ortodoxă şi "Apelul delegaţilor către toţi drept credincioşii greco-catolici din ţară", care erau îndemnaţi să urmeze exemplul dat. La nivel local s-au instituit comisii de acţiune pentru revenirea credincioşilor şi preoţilor nesemnatari. Într-o scrisoare circulară adresată protopopilor, Nicolae Popovici, episcopul ortodox al Oradiei, cerea să fie terminat cât mai repede procesul de trecere a credincioşilor greco-catolici la Biserica Ortodoxă Română. Episcopul îi îndeamna pe preoţi să-şi facă datoria, altfel vor fi socotiţi de rea-credinţă şi tratati ca atare. Unde-i lege, nu-i tocmeală... În vederea facilitării trecerii legale Ministerul Cultelor a emis Hotarârea nr. 39.380 din 15 octombrie 1948, care prevedea ca pentru revenirea comunităţii sunt necesare numai semnăturile capilor de familie. În majoritatea localităţilor, trecerea greco-catolicilor la ortodoxism s-a făcut în grup. Preoţii care refuzau trecerea împreună cu enoriaşii erau arestaţi. La 21 octombrie 1948, cu ocazia împlinirii celor 250 de ani de la Unirea cu Roma din octombrie 1698, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române serba "contrafacerea" acestei uniri. La Alba Iulia, în prezenţa a circa 20 de mii de participanţi, s-a ţinut o slujbă solemnă în Catedrala Sfintei Treimi, botezată cu acest prilej "Catedrala Reîntregirii Bisericii Româneşti din Transilvania". Între 18 şi 29 octombrie au fost arestaţi toţi episcopii uniţi şi o parte dintre vicari, canonicii, protopopii şi preoţii de la Blaj. În ziua de 29 octombrie 1948 toţi deţinuţii au fost duşi la Sibiu, unde li s-a cerut, în audienţe individuale, trecerea la ortodoxie. În urma refuzului colectiv, clericii au fost transportaţi la Bucureşti Cine nu-i cu noi e împotriva noastră! În acelaşi timp au fost preluate imobilele şi celelalte bunuri greco-catolice. Spre exemplu, la Oradea toate bunurile greco-catolicilor au fost încărcate într-o singură noapte în câteva zeci de camioane şi transportate la sediul Episcopiei ortodoxe. În momentul confiscării nu a fost făcută nici o fişă de inventar. Procesul împărţirii bunurilor va continua până în anii 1960. Catedralele episcopale sunt preluate de ierarhii ortodocşi. La sate, lăcaşurile de cult sunt preluate mai ales în duminicile din noiembrie 1948. Acţiunea provoacă o rezistenţă violentă din partea sătenilor. Cunoscut este cazul mănăstirii Bixad, centru de pelerinaj, unde autorităţile venite în vederea preluării sunt pur şi simplu alungate de o mulţime de ţărani. Cu toate acestea, în noaptea de 19 octombrie, mănăstirea este preluată cu ajutorul a 15 camioane cu soldaţi înarmaţi. După desfiinţarea de fapt a Bisericii Române Unite, a urmat Decretul nr. 358/1 decembrie 1948, care statua încetarea existenţei legale a organizaţiei Bisericii române unite şi împărţirea bunurilor ei între statul român şi Biserica ortodoxă. Dintre bunurile confiscate în aceea perioadă doar o mică parte a fost înapoiată.