În comerţul din România existau anul trecut circa 4.000 de supermarketuri, hipermarketuri, magazine de discount şi proximitate modernă, iar anual se deschid alte 300-400 de unităţi noi. Acest canal de vânzare a ajuns să reprezinte aproape 70% din tot comerţul cu dominantă alimentară şi cota de piaţă este în creștere. Teoretic, acest lucru ar trebui să fie în beneficiul producătorilor autohtoni și al consumatorilor, dar acest lucru nu se întâmplă.

De aproape două decenii relația dintre producătorii români și marile lanțuri comerciale nu este nici pe departe armonioasă, dimpotrivă, lanțurile de supermarket duc constant o politică deliberat agresivă față de producătorul autohton. Să fie bine înțeles: în România există producători în industria alimentară competitivi la nivel internațional, cu produse de calitate și capacități de producție care pot onora comenzi la timp, în cantitățile solicitate fără probleme. Totuși, acești producători sunt tratați discriminatoriu de către marile lanțuri comerciale, printr-un comportament abuziv, în ciuda faptului că legislația românească a integrat acum trei ani Directiva (UE) 2019/633 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar.

În ciuda prevederilor legale și a organelor statului care ar trebui să vegheze la respectarea lor, marile lanțuri comerciale profită de poziția lor dominantă și impun producătorilor autohtoni condiții comerciale împovărătoare, nesustenabile, favorizând în mod evident multinaționalele și mărcile proprii. Astfel, practică un adaos comercial mare în cazul producătorilor români, în timp ce produsele sub etichetă proprie beneficiază de un adaos mic – practică ilegală, interzisă de Directiva europeană amintită, care „interzice aplicarea unor condiții comerciale diferite pentru produsele marcă privată ale producătorilor față de produsele marcă proprie ale comerciantului, pentru listarea/afișarea la raft.”

În acest context nu este de mirare că mărcile private ale retailerilor câştigă mult teren la raft şi, prin urmare, şi în coşurile de cumpărături, afectând în mod direct producătorii români care nu pot concura în condiții egale de piață. Aceste produse ce au preţuri cu până la 30% mai mici decât brandurile consacrate au ajuns să aibă peste 25% cotă de piaţă, conform Ziarului financiar (feb 2023). Neputând ajunge la consumatori, încep problemele, firmele autohtone  sunt în pericol de faliment, se pierd locuri de muncă, dar scad și încasările din impozite și taxele aferente către stat.

Politica comercială evident ostilă producătorilor români este reflectată și de lipsa de transparență în ceea ce privește eticheta privată a marilor lanțuri comerciale. Acestea nu furnizează informațiile onest, pentru a da posibilitatea producătorilor locali să furnizeze mărcile respective, primând interesele unor jucători din afara țării, din motive obscure, dar total păguboase pentru însăși statul român. Cu cât va crește cota de fabricare a acest produse finite în țară, va crește și nivelul veniturilor rămase în țară, va crește inclusiv nivelul de trai al românilor.

Și nu în ultimul rând, un indicator important al politicilor comerciale negative duse de marii retail-eri față de industria românească alimentară îl reprezintă ignorarea sistematică a indicilor furnizați de ACNielsen - lider internațional în studii de piață, informații și analize retail, audit, studii pe consumatori. Conform acestora, există producători români care au în portofoliul lor produse în top 5 din respectiva gamă, ceea ce ar trebui să le facă automat listate în marile lanțuri, or lucrul acesta nu se întâmplă. Este o întrebare la care trebuie să răspundă cei care se ocupă de managementul marilor retail-eri și pe care ar trebui să o pună, de ce nu, și consumatorii.

Evident, marea culpă aparține însă statului român, prin organele sale specializate, care ar trebui să urmărească aceste fenomene nocive și să intervină pentru respectarea unei legislații europene aplicată și așa cu mare greutate la noi, până nu este prea târziu. Urmează un an, sau poate ani dificili, iar protejarea intereselor producătorilor români și implicit a celor angajați în industriile respective devine o prioritate națională. Prea multe resurse sunt irosite în această țară, unele sunt de-a dreptul furate, prin urmare gestionarea defectuosă a resursei antreprenoriale care îți aduce plusvaloare, reprezintă un act de sabotare a intereselor noastre ca popor.

 

România are un deficit comercial uriaș

Deficitul comercial al României a crescut în 2024 cu 15,3%, la 33,3 miliarde euro, după ce exporturile au scăzut cu 0,4%, la 92 miliarde euro, iar importurile au urcat cu 3,3%, la 126 miliarde euro, arată datele INS publicate luni, 10 februarie. Preferința lanțurilor de retail pentru produsele din afara țării nu ajută deloc economia româneasă, dimpotrivă, adâncește și mai mult acest decalaj. Cu alte cuvinte, dacă marii retail-eri pun pe raft un produs din Polonia, în loc să listeze unul autohton, banii plătiți de cumpărătorii români se vor împărți între magazinul respectiv și fabricantul polonez. Banii ajung în Polonia, nu în România.