Am două considerente aici.

1.Europa de apus versus Țările Române

Europa apuseană are o continuitate de cultură cu Roma antică. Germanii își traduc legile în latină, din secolul VI, Edictum Rothari, Lex Salica, Lex Burgundionum. Regii franci și longobarzi dau donații scrise în latină, liturghia apuseană, ulterior catolică, e în latină.  Pînă în 1800, cărțile științifice, fizică, matematici, chimie sînt scrise în latină, Newton, Euler, Gauss scriu în latină.  Un mileniu și jumătate după căderea imperiului roman de apus, romanici învinși și germanici învingători au folosit limba latină a imperiului.

În contrast, nici Moldova, nici Țara Românească nu folosesc latina în scris. Exista poate un diac cunoscător de latină la curțile domnești – dar asta este tot. Nici boierii nu își trimiteau fiii la studii în universitățile apusene, timp de patru secole întregi – și astfel, întorceau spatele Apusului și culturii sale de limbă latină.

Pur și simplu, nu există texte în latină scrise în Muntenia, Moldova și Transilvania de către români, cu cîte o excepție rară, Nicolaus Olahus și Dimitrie Cantemir.

Pur și simplu, nu s-a scris nimic în latină în Moldova și Țara Românească. În Transilvania, au scris ungurii; românii au început să-și învețe latina tîrziu, după Uniația din 1700.

Latina începe să se predea, puțin, după 1800, în Muntenia și Moldova.  

Un spaniol, un francez, un german, un italian învățau latină fiindcă în 1800 aproape toate manualele și cărțile pe care le aveau în biblioteci erau în latină. Danezii, norvegienii, suedezii, olandezii învățau latină și scriau în latină fiindcă limbile lor nu erau limbi de circulație.

A învăța latină avea o raționalitate ecologică.  

Ultimul  om căruia cultura greacă și latină i-au servit a fost Richard Francis Burton, care a explorat Africa în anii 1850, și care compara ceea ce vedea cu ce citise în Herodot, Ptolemeu și Strabon, și Cosmas Indicopleustes.  După aceea, etnologia a adus un enorm bagaj de cunoștințe noi.

În Evul Mediu, în Europa apuseană, latina era limba de comunicare. După 1800 a continuat să se predea în școli în virtutea inerției. Dar ea nu mai folosea la nimic. Abia atunci devenise limbă moartă.   Fenomenul de psihologie socială se numește path dependence :  facem așa fiindcă așa s-a făcut pînă acuma. Predăm latină fiindcă s-a predat pînă acum.

E doar path dependence.

Dar Europa de vest poate avea argumentul nostalgiei, oricît de șubred ar fi : România nu are nici măcar acest argument.  Avem nevoie de vreo zece, douăzeci de latiniști pe an, care să citească și să publice documente din arhivele Transilvaniei, documente apusene privitoare la români, și atît.

Personal, nu sfătuiesc pe nimeni să învețe latină, nici multă, nici puțină. Am studiat latină și greacă la Timișoara, apoi la Paris, la École normale supérieure.  Am revenit în țară în 1999 și am fost angajat ca asistent la Catedra de clasice a Facultății de Litere. În 2005 eram dat afară, activitatea catedrei se restrîngea.  Statul român își plătește mizerabil specialiștii, sau îi elimină nepăsător, așa cum un cal se scutură de țînțari. 
Ce poți face cînd ești dat afară dar ești ultra-specializat ? La ce mai ești bun ? Cine are nevoie de tine ? Ultima mea generație de studenți clasiciști au ajuns :

gospodar la țară, administrator de clădiri în SUA, traducător de germană în corporație, interpret de tribunal în Germania, profesoară de limba română.

Pur și simplu, statul român e absolut incapabil să folosească absolvenți dintr-un domeniu specializat.

2. Ignorăm cu vinovăție materii școlare vitale

Educația are o inerție imensă, incredibil de evaluat. Li se predau elevilor materii moarte sau fără nici un rost în viața reală. Li se predă anatomie. Dar nu li se predau cele mai esențiale, cele mai vitale noțiuni de medicină : purici, păduchi, rîie,  paraziți, tenii, oxiuri, giardii, boli de piele, boli venerice. Nu știu nimic despre îngrijirea copiilor sau a bătrînilor, despre accidente vasculare, despre leșin, despre infarct.  Despre vitamine și avitaminoze, despre posologia medicamentelor.  Despre cum citim niște analize de sînge, ce e tensiunea. Despre dinți, despre ochi – despre miopie și hipermetropie.

Peste jumătate din populație a refuzat vaccinul pentru coronavirus, și reapar boli care dispăruseră de mult – reapar din cauză  că mulți părinți nu mai vaccinează copiii, din motive iraționale.

Ar trebui să se predea programarea calculatoarelor, un limbaj două de programare, cum se depanează un modem, și noțiuni de fizica electricității din casă – cum funcționează un panou de siguranță și la ce folosește, cum funcționează aparatele electrice,  tensiune, intensitate, putere.  Pur și simplu, au evoluat și știința, și tehnica, însă programele de educație nu au ținut pasul.  Medicina a devenit știință abia de un secol, curent electric abia din anii 1960, calculatoare avem abia de prin 1990 și internet (dial-up) abia de prin 1997.  Trăim într-o lume nouă.


Predau de 25 de ani. Am predat pe două continente, în trei limbi, în patru țări, România, Franța, Canada, Cehia. Am predat de la clasele pregătitoare la universitate la învățămîntul pentru vîrsta a treia. Și cred că știu ce spun. (contributors.ro)

Dan Ungureanu