Sub un soare dogoritor, nouă dintre cei 500 de disponibilizaţii de la CET au decis, de ieri, să intre, pe termen nelimitat, în greva foamei. Un exerciţiu pentru care s-au antrenat timp de doi ani, zi de zi, ţinând cont că în toată această perioadă, în care au aşteptat să li se achite salariile compensatorii, ei nu au avut nici bani de pâine. Cu sănătatea şubrezită de cei 20 de ani munciţi în condiţii infernale, sub cazanele cu aburi de la CET, cei nouă au decis să intre în greva foamei, chiar cu riscul vieţii lor. Mulţi dintre ei nici nu au conştientizat consecinţele unei astfel de acţiuni, dar au considerat că e mai bine să moară ei de foame, decât propriii lor copii să mai îndure umilinţa de a nu avea ce mânca. Parcul din faţa Prefecturii Bihor este spaţiul care, pe pe termen nelimitat, va fi transformat într-o tabără în aer liber, oamenii fiind decişi să-şi petreacă nopţile sub cerul înstelat. Dispreţul factorilor responsabili faţă de această acţiune este vădit, protestatarilor nu le-a fost pus la dispoziţie nici măcar un WC, ce să mai vorbim de un cort, paturi de campanie sau chiar asistenţă medicală. Dar, cu toate aceste inconveniente, organizatorii ne-au asigurat că numărul celor care au decis să-şi "strige" astfel durerea, va creşte în fiecare zi. "Deoarece a fost imposibil să luăm legătura cu toţi cei disponibilizaţi, facem un apel prin intermediul mass-media către toţi foştii noştri colegi să ni se alăture. Nu vom părăsi această locaţie până nu ni se va face dreptate", a declarat Bogdan Tiberiu. După ce au fost târâţi luni bune prin sălile instanţelor de judecată, după ce, în final, li s-a recunoscut dreptul la salarii comensatorii, câte 200 de milioane pentru fiecare disponibilizat, Termoelectica Bucureşti, având concursul Comisiei pentru Privatizare din Senat, dar şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, încearcă să se eschiveze obligaţiei de plată a acestor drepturi. Lipsiţi, însă, de puterea de a controla toată maşinăria, care funcţionează în Capitală, protestatarii ar fi dorit să găsească un aliat în persoana reprezentantului Guvernului în teritoriu, prefectul Gheorghe Sârb, însă, acesta nu a găsit timp să le asculte doleanţele. "Când noi avem de achitat o plată către stat, nimeni nu ne scuteşte pe motiv că noi nu avem bani, de ce atunci noi ar trebui să fim indulgenţi cu ei? Ne cerem numai dreptul nostru, pentru a putea trăi decent", este mesajul pe care îl transmite unul dintre protestatari. Fără asigurările medicale plătite de doi ani, aceşti oameni sunt împinşi să-şi pună viaţa în pericol, sunt lăsaţi să moară chiar sub privirile indiferente ale celor pe care i-au ales să le reprezinte interesele, începând cu directorul Electocentrale, Dragoş Gligor, consilierii locali şi primarul municipiului Oradea, prefectul judeţului şi, nu în ultimul rând, clanurile de interese de la Guvern.