Trebuia să fie Oprescu, pentru că bunul simţ spune ca primul clasat în sondaje să candideze. Trebuia să fie Vanghelie, pentru că logica zice că organizaţia decide. Pentru că, la Bucureşti, bunul simţ n-a coincis cu logica, s-a vehiculat numele lui Miron Mitrea.
În lipsă de alt "catindat", de vreme ce varianta de rezervă Cristian Diaconescu refuzase răspicat: "Vreau să vă spun foarte clar: eu nu sunt iepure pe care să-l scoţi de urechi din pălărie!" - clamase manieratul Cristi, excedat de atâta împins de la spate. La rândul său, Sorin Oprescu respinsese orice altă variantă decât propria candidatură, inclusiv pe aceea de a fi şeful campaniei lui Mitrea: "Ce sunt eu, un fel de maimuţă? Să zică lumea: fiţi atenţi că a venit Mitrea cu maimuţa?" - se răstise, în stilul propriu, doctorul. Strâns cu uşa de încăpăţânarea lui Oprescu, Mitrea a renunţat. Disperaţi că au de dat faţă cu întrebarea firească "De ce nu Oprescu?", capii pesedişti l-au împresurat cu rugăminţi fierbinţi pe Diaconescu. Aidoma personajului fascinant interpretat de Birlic în "Titanic Vals", inocentul Cristian a primit, cu chiu, cu vai, candidatura. După toată telenovela desemnării candidatului pentru principala primărie din ţară, nu prea-mi vine să cred că bucureştenii vor urma exemplul conducerii PSD, ţinând şi ei morţiş să-l aibă la Primărie pe unul ce a pornit spre ea ca mielul la tăiere... Ceva lipsea însă şi mă împiedica să înţeleg sinuoasa epopee încheiată fără glorie. M-am liniştit sâmbătă, când am văzut imaginile de la lansarea candidaţilor PSD din Ilfov. Lângă preşedintele Geoană şi antrenorul aspirant la şefia Consiliului Judeţean, Anghel Iordănescu, entuziasmând publicul cum niciun discurs de-al lor nu va reuşi vreodată, răcnea din toţi bojocii nimeni altul decât manelistul Adrian - Copilul Minune, viitor consilier local PSD de Ştefăneşti.
Atunci, am suspinat, uşurat că am scăpat de povara obtuzităţii şi-am putut zice şi eu, mândru ca tot rumânu' edificat: e mişto, trăi-ne-ar stânga!