Anunţată cu surle şi tobe în mass-media de limbă maghiară din România şi intens mediatizată de presa ungară, "marea adunare secuiască" de la Odorheiul Secuiesc, din 15 martie a.c., s-a dovedit a fi, până la urmă, un "fâs" răsunător şi, în aceeaşi măsură, un nou exemplu al încăpăţânării unora dintre secui în ceea ce priveşte acceptarea ideii că autonomia pe criteriu etnic este imposibil de atins în actuala conjunctură europeană. La trei săptămâni de la eveniment ne punem întrebarea dacă pentru radicalii maghiari reprezentaţi de "neobositul" inginer agronom Csapo Jozsef proclamarea autonomiei teritoriale a "Ţinutului Secuiesc" reprezintă un eşec sau o deziluzie? Cu toate încercările disperate ale "secuiului orădean" de a-şi materializa obiectivele secesioniste care i-au încolţit în minte ("precum sămânţa de grâu în ţărână"), încă din anul 1992, prin participarea la adunarea secuiască, locuitorii din zonă i-au aplicat acestuia o puternică lovitură sub centură. Probabil, Csapo Jozsef şi acoliţii săi, declarând că la Odorheiu Secuiesc au fost prezente 20.000 de persoane, stau mai prost cu matematica, deoarece, în fapt, numărul participanţilor s-a ridicat la aproximativ 4.000 de simpatizanţi, mare parte din aceştia neînţelegând ce se întâmplă. În pofida amplei mediatizări, "exorbitantul" număr al participanţilor a demonstrat încă o dată lipsa de interes a secuilor şi maghiarilor faţă de intenţiile Consiliului Naţional Secuiesc, întrucât nici măcar "mult râvnita autonomie" nu a reuşit să-i adune în piaţa din Odorheiu Secuiesc pe "adepţii" acesteia, care în fapt au aşteptat din partea organizatorilor tradiţionalul pahar de palincă şi bucata de "kurtos kalacs". Beneficiind de serviciile postului "Duna TV", care se pare că şi-a achiziţionat drepturile de televizare a unor asemenea manifestări, am putut constata pe chipurile organizatorilor, în special a preşedintelui C.N.S. (iniţiatorul manifestării), o încordare vizibilă întrucât, datorită anunţatei prezenţe a preşedintelui României, acesta a fost nevoit să dea un pas înapoi şi să renunţe la proclamarea autonomiei teritoriale a "Ţinutului Secuiesc". În fapt, prin târg se zvoneşte că, înainte cu o seară, Csapo Jozsef a fost supus de către preasfinţia sa Tokes Laszlo şi Szasz Jeno, edilul municipiului Odorheiul Secuiesc, la un adevărat bombardament de argumente privind neconstituţionalitatea demersului său, materializat într-un scandal de proporţii trecut sub tăcere. Acest ultim aspect demontează încă o dată ideea "unităţii de nezdruncinat" vehiculată în ultima perioadă de către liderii Consiliului Naţional al Maghiarilor din Ardeal, ai Uniunii Civice Maghiare şi ai Consiliului Naţional Secuiesc. Aceste relaţii tensionate nu ar trebui să ne mire, deoarece, cu doar câteva zile în urmă, respectiv în data de 11 martie, în urma unei manifestări similare desfăşurate la Satu Mare, organizată de Consiliul Naţional al Maghiarilor din Ardeal, Tokes Laszlo, în final, ghidându-se, probabil, după proverbul "prietenul la nevoie se cunoaşte", a omis faptul că printre invitaţii lui s-a aflat şi preşedintele C.N.S., astfel că, în timp ce episcopul orădean beneficia de confortul autoturismului eparhiei, spre totala sa dezamăgire şi indignare, Csapo Jozsef a fost nevoit să se întoarcă la Oradea călătorind în miez de noapte cu un tren personal. Revenind la "marea adunare secuiască", putem afirma fără nici o reţinere că Tokes Laszlo i-a aplicat încă o "lovitură sub centură" lui Csapo Jozsef. În timp ce discursul de la tribună al episcopului a fost presărat cu aplauze sporadice, preşedintele C.N.S., observând pasivitatea participanţilor la citirea textului proclamaţiei-manifest, a fost nevoit să facă apel de mai multe ori pentru ca secuii să solicite cu voce tare autonomia "Ţinutului Secuiesc". Probabil că Csapo Jozsef, dând dovadă de inconştienţă sau necunoaştere a inutilităţii demersurilor sale, ignoră faptul că din cei 800.000 de locuitori ai judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş, doar 4.000 susţin necesitatea obţinerii autonomiei, ceea ce reprezintă impresionantul procent de 0,5%. Prezenţa pe timpul manifestării a unor persoane cunoscute ca aparţinând unor asociaţii extremiste de dreapta din Ungaria, în speţă istoricul Raffay Erno (înverşunat contestatar al Tratatului de la Trianon) evidenţiază că scopurile şi principiile promovate de Consiliul Naţional Secuiesc îşi găsesc mai degrabă susţinerea în rândul persoanelor adepte ale extremismului de dreapta decât în rândul marii mase a etnicilor maghiari din Transilvania, şi a celor 200 de persoane, care la ultimul recensământ s-au declarat ca fiind secui.Absenţa oficialilor europeni şi ungari, pe care Csapo Jozsef i-a chemat cu insistenţă la Odorheiu Secuiesc, demonstrează faptul că acţiunea sa reprezintă un demers izolat, care nu suscită interes în actualul context geo-politic la nivel zonal şi european, membrii legislativului de la Bruxelles fiind conştienţi că iniţiativele secesioniste constituie premisele declanşării unor posibile tensiuni interetnice de nedorit, având în vedere faptul că ţara noastră va adera la 1 ianuarie 2007 la Uniunea Europeană. Prin poziţia adoptată, europarlamentarii invitaţi de C.N.S. au dat încă o palmă pe obrazul autonomiei!