Celelalte două curente care fragmentează minoritatea română din Ungaria ar fi reprezentate de către Biserica Ortodoxă Română şi respectiv de cultele neoprotestante, între care se duce o perpetuă luptă surdă pentru atragerea de enoriaşi. Aici se pare că neoprotestanţii au câştig de cauză, aspect care iar nu este în favoarea păstrării identităţii etnice a românilor din Ungaria, pentru că, pe de o parte, aceştia nu mai participă la activităţile cu specific românesc, iar pe de altă parte, aceste culte sunt controlate de pastori unguri.

Practica preluării controlului de către unguri la nivel cultic este una veche şi s-a manifestat prima dată la nivelul enoriaşilor greco-catolici români statorniciţi pe teritoriul judeţului Hajdu-Bihar, care acum nu mai există. Ca să vă convingeţi şi singuri ar fi bine să vizitaţi localitatea Bogomer, unde biserica greco-catolică română zace părăsită din lipsă de enoriaşi, pentru că urmaşii românilor au fost asimilaţi. Analiza de mai sus ar putea părea simplistă şi puerilă. M-am aplecat asupra aspectelor evidenţiate în acest comentariu remarcând că în rândul românilor din judeţele Satu Mare, Bihor, Arad şi Timiş au apărut iniţiative private în sensul că, fapt remarcabil de altfel, aceştia fac investiţii imobiliare de succes în Ungaria. Nici măcar nu bănuiesc ungurii ce resurse financiare au românii! Cert este că mulţi cetăţeni ai României dispun de posibilităţi financiare substanţiale (datorită poziţiei geografice cei mai avantajaţi par cei din vestul ţării), şi, având în vedere preţurile de pe piaţa imobiliară din localităţile din estul Ungariei, le dă mâna să-şi însuşească legitim proprietăţi în ţara vecină, de regulă aproape de graniţă. Astfel, măcar la sfârşit de săptămână, străvechi aşezări româneşti situate la mai puţin de 50 km de graniţă (Bogomer, Leta Mare, Pocei, Cherechiu Mare, Bedeu, Săcal, Apateu, Micherechi, Aletea, Giula, Bătania, etc) pot reveni la configuraţia etnică de acum câteva decenii.
"Descălecăm" şi noi în Ungaria, pentru că avem forţa financiară necesară. Tot e la modă "descălecatul"! Ne-au dovedit-o chiar maghiarii din România cu ocazia alegerilor europarlamentare, în campania de succes susţinută cu două guri de foc (eterna şi fascinanta Uniune şi Il Puskop Maximo) sub sloganul "un nou descălecat". Pentru doar câteva mii de euro românii pot achiziţiona o casă bunicică şi terenul aferent, nicăieri altundeva decât chiar în Ungaria Europeană (după cum o tot alintă concetăţenii noştri vorbitori de limbă maghiară, atunci când doresc să evidenţieze cât de balcanici suntem noi, cei care ne tragem din neamul acelora care au furat hainele migratorilor ce se opriseră să se scalde într-un râu din Podişul Transilvaniei!).

A început "descălecatul" românilor în Ungaria. Poate astfel vom reuşi să creăm punţi de legătură între noi şi comunitatea românească de acolo. Prin parteneriate în domeniul economic, cultural şi în cel al societăţii civile vom reuşi să contrabalansăm tendinţa deznaţionalizării minorităţii române din Ungaria, pentru a resădi în sânul acesteia sentimentul apartenenţei la naţiunea română. Sună bine... bine! (vorba puştiului din reclama difuzată în ediţia de dimineaţă a postului public naţional de radio). Nu-i aşa?