Premierul Ciolacu amenință cu demisia. Candidul! Pe bune?! PSD vrea anticipate? Greu de crezut. Poate vor guvern minoritar și, atunci, adio PNRR. Protejându-și clientela, clasa politică duce țara de râpă. * Înainte de a se bloca (Iar?! Pentru a câta oară?! Fără niciun rezultat?!) angajările la stat, s-au scos la concurs sute de posturi. Ai crede că povestea asta cu stoparea angajărilor a fost anume creată, tocmai pentru a mai face să intre în „sistem” niște sinecuriști. Un lucru e cât se poate de clar, până acum nu le-au blocat destul. N-a mai rămas destul „blocaj” pentru că tocmai aceia ce ne conduc sunt blocați în sistemul PCR - pile, cunoștințe și relații. Culmea, clasa noastră politică a hrănit, 30 de ani, sistemul ăsta parazitar, provenit din comunism, care acum amenință să ducă țara în faliment. Avem de-a face cu un cancer pe care nimeni nu îndrăznește să-l opereze. * Na, și dacă cineva s-ar încumeta? Unul care își și spune „fraier”. V-ați da (țara) pe mâna lui? Iaca, Ciolacu a spus-o. El e „fraierul de serviciu”, gata să facă reforma, să opereze tumora... Până la urmă, totuși, un „fraier”? * În sistemul bugetar e o veselie... Ca la scufundarea Titanicului. Ce angajează ăștia? O grămadă de consilieri. Recent au mai trimis niște consuli, în zeci de state. Adică tăietori de frunze la câini, clientelă de partid, cu salarii de la stat. * Cică doar la Ministerul Finanțelor ar fi vreo 200.000 de posturi neocupate, adică fix cât și-a propus premierul să taie. Marcel Ciolacu taie, Marcel... Boloș adaugă? * Untold a ajuns varză, un „de toate pentru tonți”. Ce ți-e și cu „gheboasa” asta! A aprins o țară. Totul pentru public. Cultură e dacă aduce public, bani, voturi... Valoarea nu contează. Pe scurt și pe românește; actul cultural nu mai are nicio valoare. * Rafila, Popescu, Hunor, la Cameră. Însuși Ciucă, Câțu, Dîncu, la Senat. Și mulți alții, din toate partidele. În Parlament se chiulește pe rupte. Mai ales dacă ești ministru. N-ar fi o idee să se întrerupă odată acest cumul de funcții și salarii? E cam aiurea să plătim, de două ori, niște politicieni care nu fac... doi bani. * Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al BOR a fost lucrat de oamenii lui Teodosie de la Pont. Mai, mai să ți-l demită. Cică, în disperare de situație, PS ar fi apelat și la niște vrăjitoare. N-ar fi mai simplu dacă Teo și-ar declara autocefalia și patriarhia, că și așa le face el pe toate după capul lui? * Angajații din Finanțe au ieșit „în stradă”. Mai bine zis, au întrerupt lucrul, de teamă că, unii dintre ei, și-ar putea pierde slujbele. Nici nu mai știi pe cine să crezi! Pe tăntița căreia însuși ministrul Boloș îi plângea de milă, făcându-și cruci și descoperind el că vine (ea) cu pixuri de acasă, sau pe cei care spun că finanțiștii au salarii „nesimțite”, dar fac scandal că riscă să piardă câteva sute de lei. Babilonia înfundă România. * Cică statul îi e dator lui Dan Voiculescu, patronul Antenelor și al cine mai știe câtor partide politice, cu 60.000 de lei. Vorbim tot despre „statul” ăla care n-a reușit, ani de zile, să recupereze de la Varan milioane de euro. Așa-i trebuie statutului, să crape pe mâna ălora de i-a făcut „oameni”! Și vin unii să se plângă că nu sunt bani. Dacă nerușinarea ar durea, politica ar fi o nesfârșită Vale a Plângerii. * Ultima păcăleală în politică e asta nu reducerea numărului secretarilor de stat. Se vede de la o poștă că au rămas pe loc cei din clientela politică. Noroc cu UDMR. Ministerele din care maghiarii au ieșit de la guvernare sunt fruntașe în îndeplinirea planului. În alte părți, precum e Familia, funcționează la famiglia. * Hai, s-o mai slăbim cu austeritatea. România e țara în care orice minune ține trei zile. Uite, marele pod peste Dunăre, de la Brăila. Au și apărut primele reclamații, se duce asfaltul! Minune mare, că încă stă în picioare! * Fostul șef al SRI face „dezvăluiri”. Banale „piedici în calea uitării”. Cică foștii lui subalterni sunt niște tipi cu care „greu poți construi o relație”. O fi știind Hellvig ce spune, că doar pare să fi încercat ani la rând. Fostul director îi laudă pe ofițerii din subordine, într-un text ca apa sfințită, concluzionând că, de fapt, sunt niște oameni minunați, după ce ai depășit faza „împrietenirilor bruște și a apropierilor fulgerătoare”. Deci, coup de foudre nu e tocmai punctul forte al băieților cu ochi albaștri. Dar, sperăm pentru dl. director, că, odată ce au depășit „faza”, foștii lui colegi sunt capabili de relații trainice. * Gigi Becali e latifundiar de talie internațională. Boierul din Pipera are 30 de hectare, tocmai în Uganda. Problema FCSB s-a rezolvat, echipa va juca pe terenul, din Kampala (capitala). Ne putem aștepta ca, în sfârșit, echipa să-și mai treacă în palmares un titlu continental. Rămâne de rezolvat problema transferurilor. A transferurilor de ovine. * Marcel Ciolacu, premierul României: „Nu-i iubesc pe liberali. Nici ei nu mă iubesc”. Iacă, avem o căsătorie din interes. Adică, cum ar spune Băsescu, o „soluție imorală”. * Alina Gorghiu o ține langa cu comasarea alegerilor. Vezi Doamne, democrația, practicată ca la carte, ar „bloca țara”. Socotelile coanei sunt treaba ei. Treaba noastră e că ditamai Ministrul Justiției nu știe că, de la CCR citire, comasarea ar fi o practică nu tocmai ortodoxă. Sau știe dar nu-i pasă?! * Lt. Antonio Amuza, până nu demult, cadru de nădejde al SRI, mai recent as. univ. la Jurnalismul Universității din București, n-a fost, precum lăsa să se înțeleagă, în acte, nici șef peste HR-ul serviciului, nici consilier la cabinetul directorului. O spune chiar SRI, într-un recent comunicat de presă. Nu știi ce să mai crezi; au vrut să-i clătească puțin imaginea și l-au scos de mincinos sau au vrut să-l înfunde de tot? „Câinii latră, caravana...”. Nu e Amuza nici primul nici ultimul „acoperit” descoperit. * Victor Ponta acest zoon politikon autentic și greu de ucis al politicii noastre se re-re-re-re-întoarce. Săptămânal. După ce și-a declarat susținerea pentru George Simion, fostul premier și președinte de partid s-a plasat, cu arme și bagaje, plus sfaturi – la nevoie, alături de președintele PSD. Ponta îl susține pe Ciolacu, chiar și împotriva voinței celui din urmă. Mare reformist, băi! De ce n-o fi făcut el reforma? Mă rog... Ponta ar face orice, ar susține pe oricine, numai să mai fie și el ceva, cineva, undeva, în politică. Victore, încearcă și la UDMR! *

  1. Amuza(nt)