Alegerile, locale și parțiale, au fost tranșate. La București, pesedistul Băluță s-a făcut de râs. E prima mare „victorie” a noii echipe de la conducerea PSD. Le urăm, la mai multe! * Plasată pe locul doi, în Capitală, Anca Alexandrescu e un semn clar pentru ceea ce ne-ar putea aștepta peste trei ani, poate chiar mai puțin... Se vede de la Oradea, dar, paradoxal, nu se vede de la: Bruxelles, Cotroceni și Palatul Victoria. * Ciolacu, drăguțul de el, a ajuns „premier” de județ. Pentru că fostul președinte al PSD a sărăcit o țară, mandatul de la Buzău face cât o condamnare la locul de muncă. * Premierul s-a dus în târg, în cel de carte, nu în ăla de Crăciun. Acolo, Ilie Bolojan a fost luat la rost de un cetățean. Nemulțumit fiindcă, spunea el, nu are nici bani de mâncare, românul l-a întrebat pe primul-ministru cum face că lui îi ajung și de cărți. Față în față cu „România reală”, șeful guvernului a făcut apel la bun simț. Un fel de „Măi, animalule”, dar infinit mai elegant. * Același Ilie Bolojan a preschimbat vinul, nu tocmai precum Hristos, ci, mai degrabă, ca unul care nu știe cum e să fii generos. Pe scurt, premierul a transformat vinul din „aliment”, în băutură accizabilă. Adică, mai pe șleau, l-a scumpit și p-ăsta. Tristă Românie, țară fără nicio bucurie! * Dănuț Cojocaru, primarul unei comune din Vaslui, a cheltuit sume uriașe, de la bugetul local, pentru a demonstra că este otrăvit de o colegă din subordine. 70.000 de lei au costat analizele edilului! Dar, judecând prin prisma faptului că omul e în funcție de 20 de ani, s-ar putea spune că a meritat. În caz de... Doamne păzește! ce se face satul fără el? *

Egalitate pentru ei, nu și la... căței

Ziceam, săptămâna trecută, ceva despre creșterea indemnizațiilor politicienilor din Consiliile de Administrație. Săptămâna asta, mă bucur să vă pot anunța că Guvernul Bolojan vrea să înghețe salariile și pensiile. „Toți, într-o egalitate”, cum scrie la „Sfânta Constituție”, nu-i așa? * Bine cotată la urne, cum spuneam, Anca Alexandrescu ar face bine să se coate și la tărtăcuță. „Jurnalista” îi amenință cu „cremenalul” pe toți aceia care mai pomenesc de faptul că ar fi fost ridicată la gradul de locotenent-colonel al Armatei Române, prin bunăvoința generalului de sinistră amintire Gabriel Oprea. Mai târziu, MApN a degradat-o pe Alexandreasca. Nu-i bai, ca orice soldat are și ea în raniță bastonul de aur, de mareșal AUR. * România, eternă, fragilă, fascinantă, originală... însă rareori normală. Comuna Mihai Eminescu, din județul Botoșani, este condusă, din anul 2004, de aceeași familie; Ghireadă. Tatăl, mama și, acum, fiica au instaurat, cum s-ar zice, o monarhie ereditară. Le dorim copii și nepoți sănătoși, apți să conducă localitatea milenii de aici înainte! * După ce Băluță i-a făcut de râs, pesediștii s-au gândit să se răzbune pe coaliție. Motivând că „oamenii votează mesajul din opoziție”, pesediștii lui Grindeanu s-au vorbit între ei să iasă de la guvernare. Dacă n-au făcut-o încă e semn clar că interesele sunt mai mari decât frustrările. * Sărbătorile bat la ușă, iar eu mă încăpățânez ca, săptămână de săptămână, să vă demonstrez că mai sunt și vești bune. Joel Mokyr, economist laureat de Nobel, îi sfătuiește pe europeni să „nu își mai bată capul cu creșterea economică și să se distreze”. Sună minunat, ce păcat că Ilie n-a aflat! * Nu, nu. Premierul nostru are o cu totul altă filosofie de viață. Parcă pe Ilie Bolojan nu l-ar fi ales oamenii, ci podurile, bugetele, autostrăzile etc. Concedierile înseamnă, zice șeful guvernului, „mai mulți bani pentru pasaje”. Ok, boss, numa` să nu ajungem în situația în care n-o să mai fie cine să calce pe ele, cine să-ți admire ctitoriile, faraoane. *

Șică, sinecură mică

„O nenorocire nu vine niciodată singură”. Șică dă semne că s-ar întoarce în PNL. Acest Ponta, plasat mai pe dreapta politicii autohtone, o fi socotit că, dacă nu i s-a arătat să fie consilier la Cotroceni, poate s-ajunge măcar în slujba primarului Ciucu. Măcar cât să-i iasă și lui de-o pensioară. Că, azi-mâine, îi vine vremea și are vechime „ioc”. * Austeritatea riscă să lase până și Academia Română fără: gaze, electricitate, apă, canalizare, telefonie și internet. „Nemuritorii” l-au implorat pe premier să le dea voie să își plătească utilitățile. Și, în nesfârșita lui mărinimie, Ilie Bolojan a acceptat. Păcat, vă dați seama ce capodoperă ar fi ieșit dacă cele mai luminate minți ale nației ar fi (re)trăit pe viu și ar fi descris anii „Epocii de lumină”? * Sunt tot mai multe semnale că românilor le-a ajuns austeritatea la os. Sigur, vede toată lumea că pe unii nici că i-a atins. Până și premierul a ținut să ne mulțumească pentru „răbdarea” de care am dat dovadă. Știe Ilie ce știe... * Dar, în ciuda promisiunilor pe care le-am auzit toți, din gura președintelui și a premierului, anul care vine nu va fi deloc ușor. „Relaxarea” pare să se fi amânat. Poate, pentru 27... Mă rog, la ce v-ați fi așteptat, când e vorba de promisiuni făcute de politicieni? Dacă ne-am obișnuit deja ca fiecare început de an să aducă o scumpire, o indexare, o accizare... 2026 va fi, din perspectiva banilor noștri, o „furtună perfectă”. Ceva e totuși nefiresc în povestea asta. Un adevăr elementar spune că ne alegem politicienii ca să facă ei ce-or ști, ca noi să trăim mai bine. Îi plătim pentru asta, le dăm chiar privilegii... Iar ei, vezi bine, taman pe dos! Trebuie să existe o altă cale. Nu poți, nu știi, nu vrei, ce-ar fi din loc să o iei? *

Din România, scapă cine poate!

Dacă cu magistrații n-a izbutit încă, dacă de noua nomenclatură nici nu s-a atins, guvernul i-a lăsat până și pe cei mai buni sportivi ai noștri fără recompensele financiare binemeritate. David Popovici mai așteaptă încă banii ce i se cuvin după prestațiile excepționale de la campionatele Mondiale și Europene de natație. Nu poți să nu te întrebi ce-l ține pe un sportiv de o asemenea valoare în România. Cu siguranță, nu recunoștința lui Bolojan. * POT fi mai ridicoli? De bună seamă... Partidul lui Georgescu pare că a intrat în disoluție, așa cum i se potrivește unei asemenea făcături politice, o adunătură de demagogi cu ifose patriotarde. Șefa POT, Anamaria Gavrilă, l-a zvârlit afară din partid pe deputatul Răzvan Chiriță, după ce tot ea îl făcuse, acum doar câteva zile, lider de grup parlamentar. Vina lui Chiriță pare a fi fost aceea de a fi întrebat cine o fi misteriosul consultant politic căruia șefa POT i-a vărsat peste 900.000 de lei, într-o singură lună. Pe latura asta a eșichierului politic, vorba „Cine cere nu piere” a fost înlocuită cu: „Cine pune întrebări, este aruncat pe scări”. Voluntari? *

Au curvit Justiția!

S-a spart buba la Justiție. N-a țâșnit puroiul până pe pereți, cum ar fi normal. Mai degrabă s-ar putea spune că e vorba de o cangrenă de tipul „operația reușește, pacientul o mierlește”, dar tot e ceva. Se știa, deja totul se petrecea la vedere, fără pic de rușine. „Dreptatea” se împarte, de ceva vreme, pentru cei care au: bani, țin de servicii, influențe politice... Dar, în sfârșit, câțiva magistrați au avut curajul s-o spună. Și, dacă e vorba să se înceapă de undeva, nu e cazul să facem recurs la cartea de istorie. Ministrul Justiției, onorabilul liberal Cătălin Predoiu, e una din cele mai longevive figuri ale guvernărilor ultimilor ani. Să zboare! * O mențiune aparte merită și cucoanele de la Curtea de Apel București. De parcă ar fi fost Ceaușescu, pe 22 decembrie 1989, cele trei grații au ieșit la „balcon” pentru a-și apăra „sferele de influență”. Cum or fi ajuns domniile lor în funcție e un mister pentru profani ca noi. Dar, momentul „M-a sunat Lia” (Savonea - Șefa Înaltei Curți de Casație - n.a.) e de un ridicol perfect. Caragiale le-ar urî sincer, de invidie. A fost ceva de... noaptea minții! Dacă astfel de minți, strălucite și pervertite!, împart dreptatea în România, ar fi mult mai sănătos să luăm și afacerea asta „pe persoană fizică”. Fără intervenții, fără șpagă, fără privilegii. * Moment penibil pentru Ilie Bolojan. Premierul a decis, cu de la sine putere, înghețarea salariului minim. A venit un secretar de stat de Muncă, să-i atragă atenția celui care conduce guvernul (!) că a încălcat legea. Salariul minim trebuie să crească fiindcă, pur și simplu, legea zice că acesta trebuie indexat conform evoluției inflației. Când e vorba să indexeze accize, nu îi tremură mâna. Dar, când să dea la cei mai săraci, zici c-ar fi mâncat de draci. *

Dreptate „Țigănească”

Teodor Țigan, fostul ștab de la Romsilva care și-a dat o primă de pensionare nesimțită, aproape 100.000 de euro, pentru ca, după numai câteva luni, să revină la muncă, a fost obligat de instanță să dea banii înapoi. Decizia e, pe cât de luminoasă, pe atât de simplă. De fapt, nu s-a pensionat, atunci de ce-ar fi încasat? Uite așa te-ai aștepta să funcționeze Justiția! Bonus, Țigan rămâne și fără „noul” serviciu. Să-și vadă liniștit de pensioara lui! Cinci mii de lei pe lună ar trebui să-i fie de ajuns. * PSD nu e tânăr și, cu atât mai puțin, liniștit. La ei, Moș Gerilă vine cu o dilemă. Partidul a început consultările cu primarii; ar trebui ori ba să mai rămână la guvernare? Cică Bolo, și el fost primar, le-ar fi transmis, scrâșnind printre dinți: „Hai, ieșiți, dacă îndrăzniți!” * Să nu mai spună nimeni că în țara asta sunt lipsuri! Uite, mai nou avem și lepră! Nu e cazul să intrați în panică, boala există demult. Doar că democrația i-a lărgit patologia: sinecuriști, activiști, ideologi, demagogi, nervoși, veroși... Politichie, leprozerie! *

 

Compleul de judecată