Spunem că o societate este fundamentalistă atunci când normele sale morale, juridice şi comportamentale sunt dictate strict şi intolerant în cadrul unui curent religios, oricare ar fi el. Te uiţi la talibani şi la excesele lor şi te apucă greaţa. Te uiţi cum în numele principiilor religioase intolerante fundamentaliştii musulmani aruncă în aer câteva sate de nemusulmani, omorând cu dispreţ şi ură copii nevinovaţi, bătrâni neputincioşi, femei gravide etc. Nu v-ar fi groază să trăiţi într-o asemenea societate? Vă rog citiţi istoria şi vedeţi că societăţile europene au început să progreseze atunci când prin separarea puterilor în stat s-a înţeles separarea bisericii de stat. Ce se întâmplă când biserica se implică politic şi social dincolo de rolul ei? Ia uitaţi-vă la Irlanda de Nord. Curge sângele de multe decenii. Uitaţi-vă la iugoslavi. Un popor cu trei religii se măcelăreşte singur cu trei porţii de ură. De ce această introducere? Pentru că asistăm la o periculoasă tendinţă de a scoate religiile din făgaşul şi rostul lor, de a le impune prin lege ca datorii juridice şi nu morale. Ce înseamnă de fapt predarea obligatorie a religiei în învăţământul liceal? În primul rând, încălcarea gravă a dreptului constituţional la libertatea conştiinţei. Art. 29 scrie la punctul 1: "Libertatea gândirii şi opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nicio formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale". La punctul 2: "Libertatea conştiinţei este garantată ( ...)". La punctul 5: "Cultele religioase sunt autonome faţă de stat (...)". la punctul 6: "Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine". Este mai mult decât clar că predarea obligatorie a religiei în licee ar fi neconstituţională. Dincolo de acest aspect se ridică altele cu tot atât de lungă bătaie. Câte mii de profesori de religie ar trebui? De unde salarii? Din salariile mici ale celorlalţi profesori? Dacă actualilor profesori nu li se va mări salariul, în învăţământ nu va mai intra niciun element valoros. Învăţământul preuniversitar se va prăbuşi în mizeria semidocţiei şi incompetenţei. Dacă s-ar mări acum cu 1% bugetul învăţământului, el ar fi înghiţit de noii profesori de religie. Cui foloseşte? Conform normelor europene, elevii sunt supraîncărcaţi cu ore. Orele de religie nu pot fi adăugate în plus la liceu. În dauna căror materii se vor face aceste ore? Singura avere care le-a mai rămas românilor ca naţiune este educaţia. Are acest guvern trasată sarcina de a distruge orice şansă de viitor a învăţământului românesc? Este nevoie de locuri de muncă pentru miile de absolvenţi, majoritatea inculţi în afara religiei, produşi de zecile de "fabrici" de preoţi? Vă rog să aveţi demnitatea de a privi cinstit lucrurile în faţă. Cine a creat aceste zeci de instituţii, facultăţi, colegii etc.? Din ce va trăi acest popor? De fapt, de ce sunt posibile asemenea probleme? Pentru că, fără a nelinişti pe nimeni, Constituţia este încălcată sistematic. Acesta, de fapt, este fundalul, factorul favorizant care permite aberaţia pretenţiei de ore obligatorii de religie în liceu. Dar atenţie! Dacă sondajele, care întotdeauna au fost scule de manipulare a populaţiei, au arătat 49% Da şi 48% Nu, fiţi convinşi că în fapt 60% vor condamna într-o manieră progresiv vehementă introducerea obligativităţii în discuţie. Ar fi interesul preoţilor să înţeleagă acest lucru. În mentalul colectiv, între dragoste şi ură nu este decât un pas. Preoţii trebuie să conştientizeze că sunt pe vârful unui val care se poate sparge foarte uşor. Ar trebui să le fie frică de spargerea lui. Există o nemulţumire surdă neexprimată public care bârfeşte paralela dintre numărul de biserici nou construite şi numărul caselor de preoţi nou ridicate. Există, ştie toată lumea, şi alte nemulţumiri, aci una, colea alta. Nu ar trebui să nu se deschidă această uşă, căci se vor număra toate bubele, iar unde nu există, ele vor fi inventate. Nu trebuie confundată demagogia postdecembristă cu credinţa. Aceiaşi demagogi aplaudau înainte la fel de demagogic, iar azi îşi fac cruce. Şi mai ales nu trebuie confundată credinţa religioasă cu credibilitatea clerului. Când ridic aceste probleme sunt total dezinteresat şi de cea mai bună credinţă! Forţarea credibilităţii este o mare eroare. Tot ceea ce este impus ajunge să fie urât. Religia este un lucru mult prea important pentru a se permite să fie compromisă de către excesele unor minţi zeloase, dar insuficient de înţelepte. Nu întâmplător problema a fost pusă pe tapet după moartea bătrânului patriarh. Acesta, în înţelepciunea lui, a ştiut că orice exces, orice ofensivă poate dăuna enorm. Biserica sub Teoctist a căpătat credibilitate stând în banca ei, neîncercând să dea din coate ca să iasă în faţă. Obligativitatea religiei în liceu atentează, deci, la viitorul pe termen lung al învăţământului preuniversitar românesc şi a credibilităţii bisericii. Le doresc tuturor minte şi înţelepciune, spre binele general. Nu transformaţi religia în noul învăţământ politic!