Întors  șchiop de la Stanbul`, premierul pare a nu avea probleme în a-și continua jocul de picioare. Oricât l-ar urmări adversarii în ring să-i aplice un k.o., eschiva îi iese în continuare chiar și într-un picior. A dat din mână funcția de la partid, pentru apropiata doamnă Plumb, dar oricum poate fi liniștit că nu are rivali de moarte și cât e premier se vor uita toți psd-iștii la el ca la Dumnezeu.

Pe de altă parte, PSD-ul e atât de sleit de putere, încât e prima dată după 25 de ani când nu mai oferă celebrele tabere care se așteaptă una pe alta la cotitură. Asta nu înseamnă că nu va exista o luptă pentru putere, doar că ea nu mai are gigantismul de altădată, Dragnea, Zgonea, Rovana Plumb nu sunt lideri de anvergură. E și acesta semnul unei decrepitudini, marcată paradoxal de șefia unui imberb agil. Să fie acesta antichristul politic a cărui venire e una apocaliptică? Greu de crezut, chiar dacă unii cântă prohodul partidului, pentru că PSD-ul nu are de ce să se reformeze până nu-și pierde electoratul de tip puhoi, nu are nicio presiune în acest sens. E un partid care poate fura cât vrea, dacă aruncă niște oscioare celor mulți și năuci. În același timp, de la începutul anului nici n-am văzut o presiune publică demolatoare, în fața căreia Ponta să fi fost foarte stresat. Opoziția ne-a oferit un antipontism moderat, iar președintele a tot încasat cadouri de la guvern, de la reparațiile de un million de euro pentru Vila Lac 3 până la iminenta triplare a salariului. În acest din urmă caz, pentru a fi consecvent cu viziunea sa fiscală prudentă, care a stat la baza respingerii Codului Fiscal propus de Guvern, președintele ar trebui să se opună și deciziei de mărire nejustificată a salariilor înalților demnitari. Dar n-am prea văzut la rampă până acum neamțul auster, ci mai degrabă provincialul dedulcit la nectarul nomenclaturist. Toate aceste semne dubioase, privind legăturile dintre palate, vin să alimenteze în plus speculațiile celor care spun că Ponta a pierdut deliberat  alegerile, pentru că trocurile transpartinice sunt adevărata miză a politicii în România, iar restul e cancan. Era o nimica toată să deschidă secții suplimentare în străinătate, iar acea diaspora covârșitoare atunci tace mâlc acum când e ținută la index prin neintroducerea votului prin corespondență și subreprezentarea în Parlament cu cele șase locuri oferite. Dubios civismul ăsta care e scos de la cutie, doar la nevoia unora.

În ceea ce privește PNL-ul, care prin fuziune promitea a fi un tanc cu două turele, ne-a oferit o domnișoară cu aere de tanti precoce care pare ceva mai incisivă decât o prezentatoare meteo  și un buldog tot mai  greoi. Nu știm dacă la baza acestui leadership șters stă eterna dorință a șefului român de-a fi masculul alfa neconcurat de nimeni. Ar fi catastrofal, pentru că dacă la Cotroceni se mai poate  tăcea, în restul bătăliei politice e nevoie de mai mult aplomb. PNL-ul nu poate câștiga cu stilul lui Iohannis, au nevoie măcar să se machieze pentru a seduce, nu să umble cu cârpa-n cap. Alegerile nu se pot câștiga fără entuziasm. Culmea că, într-un picior și cu potera după el, Ponta pare mai vioi decât  toți. Așa că zarurile încă nu sunt aruncate.