Jocul ielelor… se întoarce
Promiteam să revin cu particularizări cât se poate de concrete referitoare la ceea ce spusesem în primul material cu acest nume. Haideţi să ne imaginăm că într-o poiană dintr-o pădure ar juca hora în costume albe de borangic nişte "iele" (fiinţe imaginare, având înfăţişarea unor fete frumoase îmbrăcate în alb, care se crede că ar apărea numai noaptea şi ar face rău, în special bărbaţilor).
Acestea s-ar numi: Anca Boagiu (precum succesoarea în funcţie a ministrului care a descoperit că "iarna nu-i ca vara"), Adriana Săftoiu (precum sfetnicul cu cele mai vechi state de serviciu în slujba "celui mai ales" dintre aleşii neamului), Mioara Mantale (precum o fostă consilieră din Bucureşti, pe care am reţinut-o ca fiind imaginea unei firme de produse cosmetice în România şi totodată cel mai longeviv prefect al Capitalei), Anca Handolescu (precum actualul prefect de Vâlcea, fost viceprimar al Municipiului reşedinţă de judeţ), Mona Muscă (precum o fostă profesoară din Banat, vedetă de Playboy la 60 de ani, fostă ministresă, nevoită să se lase de politică pentru motivul că a … lăudat în scris fostele colege de facultate), Monica Macovei (precum cel mai independent ministru al justiţiei, deprinsă şi cu învăţăturile lui Soros şi cu ale lui Gregorian Bivolaru, unii zic că şi cu ale lui Ekstein Kovacs Peter) şi, cu voia dumneavoastră, ultima pe listă, Elena Udrea (precum diva blondă din Pleşcoi, care a ajuns demnitar PNL pe banii câştigaţi prin consilieri pe probleme de privatizare prestate în folosul PSD; cea care cu o dezinvoltură demnă de o cauză mai bună vorbea "pe post şi la oră de maximă audienţă" despre preşedintele Norvegiei şi - nu doar în timpul liber - îi punea coarne celui mai… Cocoş între cocoşi). Am pomenit doar şapte nume, cu siguranţă ielele cu pricina ar mai putea purta şi alte nume (Cristina Pârvulescu - precum blonda de la Primăria Generală a Capitalei picată la examenul de învestitură a guvernului Tăriceanu I). Mergând mai departe cu exerciţiul nostru virtual, haideţi să ne imaginăm că poiana jocului ar fi în pădurea seculară de la Scroviştea (pe acolo s-au mai arătat iele şi în urmă cu 9-10 ani, şi, chiar dacă pe acelea le chema altfel, tot un sfârşit trist au adus pentru cel căruia li s-au arătat) sau în pâlcul de pădure de pe Bulevardul Geniului (Cotroceni). Oare vraja jocului lor n-ar fi în stare să-l facă să se creadă "cel mai tare din parcare" pe un marinar - care nu vine de oriunde ci chiar din jilţul de adjunct al uneia din flotele comerciale cele mai redutabile la nivelul anului 1989? Oare vederea acestui "joc al ielelor" nu-l poate face să intre în pielea lui Ludovic al XIV-lea (cel care a spus: «Statul sunt eu!»).
Raportându-ne la drama lui Camil Petrescu, am putea evidenţia un personaj numit tot Elena, dar care reuneşte atât rolul de soţie de demnitar, cât şi pe cel de martiră, precum mătuşa lui Gelu Ruscanu. Dacă în drama camilpetresciană soţia era cea care îl vindea pe liderul de stânga, în zilele noastre liderii de stânga se vând ei înşişi, bineînţeles cu sindicat cu tot (exemple notorii în acest sens sunt: Victor Ciorbea, Miron Mitrea, Marin Condescu, Ioan Savu, Dumitru Costin - cel cooptat în conducerea FRF).
Deosebirea vădită dintre drama trăită astăzi de noi şi cea scrisă de Camil Petrescu este că, după cum am putut vedea la multmediatizatul miting din Piaţa Constituţiei, în următoarele săptămâni ielele o să tot joace ziua, şi nu în poieni, ci în pieţele din marile oraşe, în faţa camerelor de luat vederi, încercând, precum generaţia de iele care a însufleţit electoratul să se prezinte la urne la momentul "revizuirii politicianiste a Constituţiei" (citez din Părintele Constituţiei - profesorul Antonie Iorgovan) să ne determine să aruncăm un colac pentru salvarea unui "meşter-cârmaci" care şi-a luat lumea în cap batjocorind în toate felurile Constituţia pe care a jurat să o apere.
Înainte să facem gestul natural al aruncării colacului la apă nu putem să nu ne întrebăm: Oare facem bine scoţând pe uscat un lup de mare care a dovedit în orice împrejurare că nu se simte bine decât înotând în ape tulburi?
Comentarii
Nu există nici un comentariu.