Am retrocedat ungurilor terenuri şi clădiri, fără să se gândească cineva dacă li s-ar fi cuvenit în totalitate, sau numai parţial, având în vedere că, în perioada aceea nefastă pentru Transilvania, au fost şi contribuabili români, astfel că la baza retrocedărilor trebuia să stea principiul proporţionalităţii contribuţiei la bugetul provinciei ocupate samavolnic de Ungaria şi apoi de Austro-Ungaria.

Mai nou, observăm că cineva doreşte ca din Arhivele Naţionale să dispară şi ultimele documente care pot dovedi continuitatea de milenii a românilor în Transilvania.  Politicienii şi guvernanţii noştri or avea "orbul găinii" de nu văd ce urmăresc politicienii unguri din România şi chiar din Ungaria, prin această nouă retrocedare? Prin votarea modificărilor la Legea Arhivelor nr. 16/1996, deputaţii au comis un act de trădare la adresa statului român. Întreaga istorie a românilor din Ardeal este reflectată în documentele aflate în aceste arhive, care constituie un fond documentaristic de o inestimabilă valoare istorică. De ce noi, românii, trebuie să cedăm la toate campaniile furibunde derulate de către UDMR, pentru a primi tot ce doresc, chiar dacă nu li s-ar cuveni? Poate unii nu ştiu că, în anul 1929, Parlamentul României controlat de PNŢ şi Iuliu Maniu, a votat un tratat cu Vaticanul, cunoscut sub numele de "Concordat" în urma căruia s-a dat o lovitură grea fenomenului de trecere a credincioşilor greco-catolici înapoi la credinţa lor ortodoxă originară, în tot Ardealul, lucru semnalat public şi de mitropolitul Nicolae Bălan. Prin acest Concordat, Biserica Romano-Catolică era scoasă practic de sub controlul statului român, ea având dreptul de a comunica direct cu Vaticanul. Ceea ce este însă mai sfidător este faptul că Biserica Romano-Catolică obţinea averi imense, pe care nu le-a avut nici în Ungaria catolică: zeci de mii de hectare de pământ, sute de imobile şi alte proprietăţi intrau în aşa-numitul "patrimoniu sacru al Bisericii Romano-Catolice". Acesta era "preţul" recunoaşterii de către Cetatea Vaticanului a României Mari, în "integritatea sa teritorială, suverană şi independentă, ca stat naţional unitar", ceea ce a fost doar o mare minciună deoarece acest lucru era prevăzut numai într-o anexă a Concordatului, anexă care, ulterior a fost furată (cum?!) din sediul Ministerului Afacerilor Externe al României şi nu a mai fost găsită niciodată. Astfel, speculând gravele erori ale guvernului naţional-ţărănist, Biserica Romano-Catolică va declara că episcopatele maghiare din Transilvania se află pe un "teritoriu vremelnic ocupat de România". Mai mult, Biserica Romano-Catolică a făcut presiuni permanente asupra Casei Regale române ca să nu se apropie de Biserica Ortodoxă Română, astfel că, atât Carol I, cât şi Ferdinand au murit catolici, singura care a trecut la ortodoxism fiind regina Maria. Să nu uităm nici amănuntul că refuzul lui Maniu de a participa la ceremoniile încoronării lui Ferdinand ca rege al României Mari a fost determinat de ordinul primit de greco-catolici de la papă de a "nu păşi în Biserica Reîntregirii", fapt confirmat lui Iorga de episcopul Iuliu Hossu. Aşa se explică cum fondul arhivistic documentar creat de cultele religioase, precum şi toate actele de stare civilă şi documentele istorice ale episcopiilor, protopopiatelor, parohiilor confesionale, instituţiilor de caritate au ajuns să fie gestionate de Biserica Romano-Catolică. Credem că preşedintele României, Traian Băsescu, va reflecta şi nu va promulga acest "proiect de lege" pentru modificarea şi completarea Legii Arhivelor nr. 16/1996, prin care să se retrocedeze acest fond arhivistic tocmai ungurilor. Altminteri există riscul ca dovezile scrise despre existenţa milenară şi continuitatea elementului românesc pe aceste meleaguri să dispară definitiv...