Naţiuni (narodi) şi naţionalităţi (naradnosti)

Cu toate aceste pierderi, rata relativ ridicată a natalităţii albanezilor a redus din impactul pierderii adulţilor. Pe timpul guvernatorului Rankovic, albanezii deţineau doar mărunte funcţii de deservire. În 1953, sârbii şi muntenegrenii reprezentau 31,5% din populaţia activă a Kosovo, dar deţineau 68% din posturile administrative şi de conducere din provincie. Cu toate criticile sovieticilor, situaţia din Kosovo era similară aceleia din Asia Centrală, unde o clică de nomenclaturişti ruşi deţinea şefia eşaloanelor superioare ale puterii în toate aceste republici majoritar musulmane. Dar măcar albanezii învăţau limba maternă în şcoli şi rata de alfabetizare a crescut semnificativ, de la 37 la 59%, între anii 1948 1961. Mai mult, a apărut o certă conştiinţă etnopolitică. În 1967, Iosip Broz Tito a efectuat o vizită în provincia problemă, pentru prima oară în 16 ani. A criticat în termeni duri moştenirea lăsată de Rankovic, care fusese înlăturat cu un an în urmă. Tito a spus cu această ocazie: "Nimeni nu poate vorbi despre drepturi egale, când sârbii sunt preferaţi în fabrici... iar albanezii sunt respinşi, deşi calificarea lor profesională este la fel sau chiar mai bună". În anul următor s-a mai produs o mică, dar... mare mutaţie în felul de a privi problema albanezilor din Kosovo: s-a renunţat la peiorativul cuvânt sârbesc pentru albanez "Siptar", care pentru locuitorii majoritari din Kosovo era considerat de-a dreptul insultător. Apoi au urmat ani lungi de aşteptare chinuitoare a reformelor în Kosovo. Ele au venit cu încetineala melcului. Universitatea din Priştina s-a preschimbat în principalul centru de educare superioară pentru toţi albanezii aflaţi în R.S.F. Iugoslavia. Până în 1970, Universitatea din Priştina era o simplă flială a Universităţii din Belgrad. Rezultatele importantei universităţi nu întârzie să apară: până în 1978, numărul albanezilor kosovari care au absolvit această universitate a fost de patru ori mai mare decât în 1966. Mai mult, marea universitate albaneză din Priştina i-a atras ca un magnet şi pe albanezii din Macedonia, unde erau discriminaţi de administraţia de la Skopje. Cu toate aceste reforme ameliorative, totuşi, decalajul economic dintre Kosovo şi restul Iugoslaviei s-a accentuat. Lipsa investiţiilor care să atragă forţa de muncă a dus la creşterea somajului, astfel că în 1985 şomajul era de 3,33 ori mai mare decât media iugoslavă (apud Jens Reuter, de la Sudost Institut, din Munchen). În dramaticul an 1968, anul invaziei sovietice în Cehoslovacia (act pe care conducerea de la Bucureşti l-a criticat), tensiunile apărute în Kosovo au fost dezamorsate prin prestigiul deosebit şi personalitatea charismatica a lui Tito, care a reuşit, astfel, să menţină unitatea republicilor federative în jurul Belgradului. Un curajos scriitor sârb, pe nume Dobrica Cosic, a susţinut că presiunile etnicilor albanezi îi alungă pe sârbi şi pe muntenegreni din Kosovo. Spusele scriitorului nu corespundeau realităţii decât în mică masură. S-a demonstrat că din l0.000 de locuitori care părăseau anual Kosovo, 9000 erau albanezi. Cauza era, în principal, înapoierea economică a provinciei. Pentru că a agitat stindardul naţionalismului sârbesc în provincia majoritar albaneză, scriitorul Cosic a fost scos din rândurile partidului comunist iugoslav, dar el se va bucura de o influenţă tot mai mare în deceniile următoare. Pentru că în 1969 au izbucnit demonstraţii deschise ale albanezilor din Kosovo care agitau următoarele lozinci: "Jos cu colonialismul în Kosovo!", "Vrem universitate!", "Vrem o republică!".

Ca urmare a acestor mişcări naţionaliste, statutul autonom al regiunii Kosovo a fost consolidat. Kosovo, chiar în plin regim comunist, era una dintre cele două provincii (cealaltă era Voivodina) care aveau relaţii cu Serbia, dar nu erau guvernate direct de către Serbia. Dar nu s-a ajuns până într-atât încât Kosovo să devină republică, pentru că arhitecţii statului federal iugoslav au considerat, în 1940, că statutul de republică este destinat naţiunilor (narodi), nu naţionalităţilor (naradnosti).